Odinioară în București

O plimbare pe cursul Gârliței și prin Ostrovul Dâmboviței

Într-un material anterior afirmam că, pentru a ști de unde venim, trebuie să ne cunoaștem foarte bine istoria, așa cum e ea, cu bune și cu rele, cu împliniri și neîmpliniri, cu speranțe înșelate sau împlinite. De aceea, chiar dacă această istorie ne aruncă uneori într-un aparent derizoriu, e important să știm că oamenii care au trecut, cândva, prin teritoriul pe care acum se află sectorul 5, au pus fiecare umărul, după pricepere și posibilități, la dezvoltarea comunității.

Să ne întorcem, așadar, la două importante repere geografice ale vremii, dispărute azi, firul de apă numit Gârlița și Ostrovul Dâmboviței, care delimitau Mahalaua Calicii: „La poalele dealului Lupeștilor, pe care se găsea altădată Curtea Arsă și apoi Arsenalul, a existat în veacurile trecute un «bălteț». Din această baltă de dimensiuni reduse, formată din apele de ploaie scurse din sus, dar probabil că și din izvoare proprii, ieșite din înaltul mal din spate, își lua cursul acest afluent al Dâmboviței, numita Gârlița. (…) Gârlița, care lua naștere din bălteț, înconjura pa la sud proprietatea Raschka și tăia actuala stradă a Bateriilor, la nord de Biserica Albă din Postăvari. (…) Gârlița cobora repede la vale, pe direcția actualei străzi Logofătul Nestor. Traversa strada Cazărmii și, cârmind curând spre răsărit, deci la stânga, intra pe ulița care-i purta până nu demult numele, pe fosta stradă Lupea-Gârlița. Pe aici, micul curs de apă al postăvarilor ajungea la mănăstirea Antim, prin spatele căreia trecea. (…) Apoi, ținând direcția drept spre răsărit, traversa strada Sfinții Apostoli și se vărsa în Dâmbovicioara” spune Nicolae Vătămanu în volumul Istorie bucureșteană.

Așadar, regăsim deja câteva repere foarte importante din zona sectorului 5, cum ar fi străzile Bateriilor, Cazărmii sau Sfinții Apostoli (despre care ne vom ocupa într-un material viitor), precum și mănăstirea Antim. Dar să vedem ce ne spune Nicolae Vătămanu despre Ostrovul Dâmboviței: „Un crâmpei de stradă, în dosul Tribunalului (actualul Palat de Justiție – n. r.), amintește pentru a doua oară, prin numele său, «Gârlița», de trecerea apei și prin acest loc. Reunite, cele două ape, Dâmbovicioara și Gârlița, traversau Calea Rahovei pe sub podul lui Haidîm (Podul Calicilor, ulterior Podul Rahova – n. r.), îndreptându-se la vale, spre Mitropolie. (…) După ce trecea Podul Calicilor, între biserica Sf. Ilie (actuala biserică Sf. Ilie Rahova, despre care vom povesti tot într-un material viitor – n. r.) și strada Bibescu Vodă, Gârlița făcea o buclă, cotind spre răsărit, cam pe locul unde se găsește astăzi statuia lui Barbu Catargiu. Ținând marginea grădinii Palatului Brâncoveanu, adică pe unde este acum implantată crucea Brîncovenească (actuala zonă din preajma Podului Operetei – n. r.) ea cobora drept în Dâmbovița.”

Reconstituind tot acest traseu al Gârliței și întretăierea cursului ei cu Ostrovul Dâmboviței, având totodată punctele de reper pe care vi le-am oferit în paranteze, ne putem da seama cam pe unde se situau toate aceste puncte geografice și, mai important, în ce fel s-au transformat, de-a lungul timpului, aceste locuri. Vom reveni cu noi amănunte despre istoria locului de unde practic a pornit tot ce a fost după aceea, adică dezvoltarea întregului sector 5 al Capitalei.

În foto este Podul Caliței (sau Calicilor) la 1841, azi Calea Rahovei – gravură în lemn după desenul în natură realizat de M. Bouquet, publicat în The Illustrated London News în 1854 – poza este fotocopiată din volumul Bucureștii Vechi, documente iconografice, Atelierele Cartea Românească, București.

Alte surse: N. Vătămanu, Istorie bucureșteană, Editura Enciclopedică Română, București, 1973

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *