Oameni și povești

„Tăierea” Podului Mogoșoaiei de către Constantin Brâncoveanu: o perspectivă

Importanța deschiderii acestei artere – care în scurt timp a devenit cea mai însemnată cale a Bucureștilor – a fost privită de-a lungul timpului din diferite perspective de către istoricii sau pasionații de acest subiect. Podul Mogoșoaiei, una dintre cele mai valoroase realizări a domnitorului Constantin Brâncoveanu, rămâne, în ciuda controverselor pe care le-a creat la vremea respectivă, o importantă realizare edilitară.

Progrese însemnate în dezvoltarea Bucureștilor fuseseră înregistrate și sub domnia lui Șerban Cantacuzino (1678-1688)  – să ne amintim, bunăoară, de Hanul Șerban Vodă sau de Palatul Cotroceni – însă domnitorul Constantin Brâncoveanu a avut o contribuție care poate fi numită vizionară prin crearea unei căi directe de acces între palatul său de pe malul Dâmboviței și Palatul Mogoșoaia: „Bucureștii se îmbogățesc în 1692 cu un nou «pod» sau drum podit cu bârne de stejar așezate de-a curmezișul: e Podul Mogoșoaiei, ce lega de-a dreptul așezarea brâncovenească de pe malul Dâmboviței cu moșia brâncovenească din nord-vestul orașului. Mai înainte această moșie aparținuse soției lui Mogoș, ascendent poate al lui Mogoș serdarul, care în 1716 ridică monumentala cruce ce există și astăzi în altarul bisericii Oborul-Vechi. De la această veche proprietară i s-a zis moșiei Mogoșoaia, după cum moșiei din vecinătate, Băneasa, i s-a zis așa fiindcă a aparținut soției unui ban, în speță banul Ienăchiță Văcărescu” ne spune istoricul Constantin C. Giurescu.

Calea de acces numită Podul Mogoșoaiei trage după ea o întreagă și valoroasă istorie: „Noul pod tăia mai întâi locul lui Constantin aga Bălăceanu, unul dintre cei mai vajnici adversari ai domnului, loc care venea unde este Palatul Poștelor (azi Muzeul de Istorie a României), apoi locul fostului domn Șerban Cantacuzino, despărțind biserica Doamnei Maria de casele respective, trecea după aceea pe lângă mănăstirea Sărindar, tăia locurile stăpânite de mănăstirile Snagov și Căldărușani și se îndrepta spre miazănoapte. Acest nou «pod» va deveni în scurtă vreme artera principală a orașului; de-a lungul lui, în cursul veacului al XVIII-lea și al XIX-lea, se vor clădi o seamă de așezări boierești, din care unele ajung ulterior instituții de stat, apoi lăcașuri bisericești, magazine de lux, hoteluri, restaurante și tot felul de case de ale orășenilor. Numele și-l va păstra până în 1878, după Războiul Independenței, când edilii îl schimbă în Calea Victoriei: pe aici au intrat în oraș, venind dinspre «Capul Podului» (actuala Piață a Victoriei) trupele victorioase de la Plevna”, își continuă incursiunea în istorie Constantin C. Giurescu.

Și, fiindcă am spus într-un material anterior că actualele granițe administrative nu pot rupe în două istoria – așa cum a rupt în două Podul Mogoșoaiei proprietățile prin care și-a făcut loc –, trebuie să vă spunem, succint, ce edificiu a construit Constantin Brâncoveanu pe locul unde ulterior a fost ridicat Palatul Poștelor: „Aproape de capătul dinspre Dâmbovița al noului pod, pe locul confiscat de la aga Bălăceanu, dușmanul său căzut în lupta de la Zărnești, construiește Brâncoveanu, imitând pe predecesorul său Șerban Cantacuzino, un mare han: „Hanul Constantin Vodă”, unul dintre cele mai de seamă ale orașului. Acest han, amplificat spre sfârșitul veacului al XVIII-lea de Avramie, patriarhul Ierusalimului, a durat și el mai bine de un veac și jumătate; în 1847 a avut de suferit de pe urma marelui incendiu. Dărâmat în 1880, pe locul lui, între 1894-1900 s-a construit Palatul Poștelor, actualmente Muzeul de Istorie a României”, relatează istoricul Constantin C. Giurescu

În foto: Calea Victoriei la intersecția cu strada Carol – Palatul Poștelor; fotocopie din volumul Calea Victoriei. Bucureștiul interbelic, Editura Noi Media Print, 2006.

Alte surse: Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, Editura Sport-Turism, 1979.

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *