Articole Odinioară în București

Ce s-a întâmplat cu proiectul construirii Palatului Senatului

Cu doi ani înainte de începerea Primului Război Mondial, autoritățile de atunci au decis ca pe locul ruinatului Palat al lui Constantin Brâncoveanu să se ridice clădirea Senatului României. Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit, din păcate, cu cea din târg.

Palatul Senatului ar fi trebuit să fie, așa cum o și arată denumirea, o construcție impozantă, reprezentativă, modernă, în acord din punct de vedere arhitectonic cu preconizatele ei funcțiuni. Locul unde odinioară se aflase Palatul lui Constantin Brâncoveanu fusese vândut statului care, în 1912, a început construcția noului edificiu. „Judecând după proiectul publicat pe atunci, trebuia să fie o clădire minunată, care de altminteri semăna cu Capitoliul de la Washington. S-a și lucrat intens, trei ani de zile, cheltuindu-se, zice-se, peste 300 milioane lei de azi” ne spune Gheorghe Crutzescu în volumul Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi.

Tot Gheorghe Crutzescu ne dă câteva amănunte picante despre ce a devenit ulterior respectiva clădire: „Apoi a venit războiul celălalt, care a întrerupt lucrările. După război, stăpânirea a pus o sentinelă, să păzească pietrele de pe șantier, niște bolovani înalți cât omul. Odată cu noaptea, prin pivniți și gropi se furișau vagabonzi, se ascundeau haimanale certate cu Poliția, se tupila o țigancă ca să nască, un cerșetor ca să moară.”

O notă de subsol ne lămurește în ceea ce privește destinul acestei clădiri abandonate: „Referință la fundația și construcția incompletă a parterului clădirii preconizată a deveni Palatul Senatului României, lucrare blocată, ulterior abandonată, ca în ultimă instanță, spațiile obținute cu improvizate completări servind la găzduirea, în perioada interbelică, a diverselor acțiuni, predilect cu caracter cultural, inclusiv cinematograful «Gioconda».”

Descrierea făcută însă de Gheorghe Crutzescu diferă întru câtva și ne oferă amănunte care altminteri ar fi scăpat vederii sau, mai degrabă, imaginației contemporanilor. „Și așa au trecut anii. Între timp cărămizile au început să se fărâmițeze, grinzile de beton să se surpe, iar între ziduri au crescut în voie bălăriile. În curând, din toată namila de clădire se va alege praful. Ca să nu se vadă rușinea, acum câțiva ani sentinela a fost îndepărtată și locul împrejmuit cu o ulucă înaltă… De vreo doi ani s-a ridicat, în fața ruinei, o clădire de paiantă care adăpostește, din timp în timp, expoziții. În aripele clădirii s-a așezat, pe stânga, o florărie, iae pe dreapta este magazia decorurilor teatrului Regina Maria.”

Pe acest loc în ziua de azi se află blocul turn numit generic Blocul Opereta, după numele dispărutei clădiri a fostului Teatru Regina Maria (cu ultima titulatură de Opereta). Într-una dintre clădirile-anexă se află Circa Financiară a Sectorului 5.

În poză: Piața Senatului înainte de sistematizare – fotocopie din volumul Calea Victoriei – Bucureștiul interbelic, Editura Noi Media Print 2006
Alte surse: Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2011, ediție îngrijită și note de Virgiliu Z. Teodorescu.

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *