Odinioară în București

Să începem călătoria pe Podul Mogoșoaiei: Palatul lui Constantin Brâncoveanu

Așa cum arătam într-un material anterior, zona dintre Piața Națiunile Unite și Grand Hotel du Boulevard se află în prezent pe teritoriul administrativ al sectorului 5. Este un loc plin de povești captivante, cu atât mai mult cu cât practic de aici a început istoria a ceea ce știm azi că se numește Calea Victoriei.

Nu putem pleca atât de lesne la pas spre Podul Mogoșoaiei fără să facem o primă oprire la Palatul lui Constantin Brâncoveanu. Acesta intrase în posesia domnitorului „în urma sancționării ca hiclean al spătarului Toma Cantacuzino în momentul când acesta , la 1711, se alăturase Rusiei în confruntarea cu Imperiul Otoman”, iar „în lipsă, sancțiunea dusese la confiscarea bunurilor acestuia”, se arată într-o notă specifică din volumul lui Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi. Tot autorul cărții ne dă amănunte cu privire la modul cum arăta locul în momentul consemnării lor: „Podul Mogoșoaiei începe cu o ruină – temeliile unei clădiri, care trebuia să fie Senatul”.

Aici trebuie făcută o precizare, extrasă tot din foarte utilele note ale volumului precizat: „Referință la fundația  și construcția incompletă a parterului clădirii preconizată a deveni Palatul Senatului României, lucrare blocată, ulterior abandonată, ca în ultimă instanță, spațiile obținute cu improvizate completări servind la găzduirea, în perioada interbelică, a diverselor acțiuni, predilect cu caracter cultural, inclusiv cinematograful «Gioconda»”. Să ne întoarcem însă la firul întrerupt al relatării lui Gheorghe Crutzescu: „Unde sunt azi fundațiunile Senatului (…) se afla odinioară unul din Palatele lui Brâncoveanu. Vodă însuși locuia în palatul de sub Dealul Mitropoliei, iar aici erau «casele coconilor Măriei Sale», cum spun  documentele brâncovenești. Erau case mari, având în fund grădină care se întindea până în Dâmbovița căci, până în 1884, când a fost canalizată, Dâmbovița curgea mult mai la miazăzi. Chiar și Sf. Spiridon Vechi, frumoasa bisericuță albă, azi pe jumătate intrată în pământ, era pe malul stâng” istorisește Gheorghe Crutzescu.

Făcând mențiunea că într-un material viitor ne vom ocupa mai pe larg de biserica Sf. Spiridon Vechi, să mergem mai departe cu o descriere a palatului, așa cum l-a văzut în vremea sa Gheorghe Crutzescu. „Am mai apucat palatul, în ultimii ani ai veacului trecut. Era atunci o ruină, cu proporții frumoase și linii drepte. Acoperișul căzuse, prin arcadele ferestrelor se zărea o curioasă scară dublă, și pe ici, pe colo, petece de frescă. Prin curte câte o frântură de coloană, câte o bucată de firidă, zăceau prin bălăriile crescute cât omul. În casele astea locuise până  la 1832 Grigore Brâncoveanu, ultimul vlăstar al neamului. Deoarece văduva lui, Safta Brâncoveanu, crescuse și înfiase pe Zoe Mavrocordat, soția lui Gheorghe Bibescu Vodă, îi lăsă după moarte și casele în care trăise. Iar după moartea lui Vodă Bibescu, casele intrară în stăpânirea fiului său Gheorghe (…) care restaură casele pe la 1872 și dădea în ele baluri vestite iar, după ce se mută în strada Mercur, închiriă palatul doctorului Babeș, care își așeză în el microscoapele și eprubetele. Iar după ce Institutul bacteriologic se mută în casă proprie, locul fu vândut Statului care, în 1912, a început să ridice pe el Palatul Senatului” ne arată Gheorghe Crutzescu.

Surse: Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2011, ediția a III-a, îngrijită și note de Virgiliu Z. Teodorescu.

În foto: vedere aeriană cu Palatul Poștelor în stânga, Palatul CEC și Casa Prager în dreapta, iar pe fundal Biserica Sf. Spiridon Vechi și, în colțul din stânga sus, terenul unde ar fi trebuit să fie construit Senatul României, pe care s-a aflat odinioară Palatul Brâncoveanu și unde astăzi este Blocul Opereta – fotocopie realizată după albumul Bucureștiul interbelic – Calea Victoriei, Editura Noi Media Print, 2006.

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *