Biserici

Istoria Bisericii Domniţa Bălaşa

Bucureşti, anii ’80: buldozerele şi excavatoarele aruncă în haos un întreg oraş. Rând pe rând dispar de pe harta capitalei numeroase monumente arhitectonice. Într-una dintre cele mai afectate zone, cea situată în imediata apropiere a fostului pod Rahova, sunt puse la pământ Spitalul Brâncovenesc şi Azilul Domniţa Bălaşa.

Istoria Bisericii Domniţa Bălaşa începe undeva la mijlocul secolului al XVIII-lea, când fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu şi soţul ei, marele ban Manolache Rangabe, zis Lambrino, ctitoresc în 1744 primul lăcaş de cult de pe aceste locuri. Peste câţiva ani, în 1751, Domniţa Bălaşa zideşte alături de prima ctitorie, care a fost ulterior folosită ca paraclis, un al doilea lăcaş de cult, căruia i se adaugă un azil de bătrâni şi o şcoală de carte românească. După moartea Domniţei Bălaşa, în 1754, aşezământul nu a fost bine administrat de urmaşi, astfel că abia în 1767 noul domnitor al Ţării Româneşti, Alexandru Ghica Voievod, a împlinit dorinţele din urmă ale Domniţei Bălaşa.

Clădirea veche a Bisericii Domniţa Bălaşa a funcţionat vreme îndelungată în stare bună, cu reparaţii succesive, până la cutremurul din ianuarie 1838, care a dărâmat-o. Ctitoria Domniţei Bălaşa a ajuns sub îngrijirea cărturarului Grigore Brâncoveanu, iar soţia sa, Safta Brâncoveanu, a ridicat din temelie o biserică nouă, terminată în 1842. Nici acest lăcaş nu a rezistat multă vreme, infiltrările cauzate de revărsările râului Dâmboviţa, neregularizat în avea vreme, pricinuind stricăciuni dint ce în ce mai mari. Biserica ajunsese sub nivelul străzii (Calea Rahovei), avea crăpături mari şi ameninţa să se prăbuşească. A fost demolată în 1881.

Biserica Domniţa Bălaşa, aşa cum este ea cunoscută în ziua de azi, a fost construită între anii 1881 – 1885 în timpul domniei Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Este, asadar, a patra biserică de pe aceste locuri şi a fost edificată după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Pictura interioară este opera a doi pictori vienezi, Kott şi Rihofsky. În interiorul bisericii se află două sculpturi: monumentul funerar al Domniţei Bălaşa, denumit „Întristarea”, operă a sculptorului I. Georgescu, şi monumentul Domniţei Zoe Brâncoveanu, soţia domnitorului Gheorghe Bibescu, operă a sculptorului francez Jules Roulleau. Biserica Domniţa Bălaşa a mai trecut prin două încercări, cutremurele din 1940 şi 1977, fiind restaurată de fiecare dată.

Statuia Domniței Bălașa

Statuia Domniței Bălașa este una dintre cele mai reprezentative creaţii ale sculptorului Carol Storck – senior, fiind executată din marmură de Carrara, ca de altfel şi soclul pe care a fost aşezată. Pe una din laturile soclului sunt înscrise numele moşiilor care au constituit zestrea acordată bisericii. Statuia Domniţei Bălaşa a fost aşezată iniţial în faţa azilului, însă a fost mutată in timpul demolării acestuia. De altfel, în anii ’80 a dispărut şi un alt monument arhitectonic de o mare valoare, Spitalul Brâncovenesc, parte a aşezămintelor Brâncoveneşti care nu a scăpat de planurile de sistematizare a zonei Pieței Unirii.

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *