Odinioară în București

Să mai rămânem în Piața Națiunile Unite: Teatrul „Regina Maria” și „Tir”-ul

Povestea noastră despre începuturile Podului Mogoșoaiei rămăsese undeva în fosta Piață a Senatului, actuala Piața Națiunile Unite. Istoria acestui loc este una foarte bogată, care include  o perioadă de care oamenii nu-și amintesc cu mare plăcere: vara anului anul 1986, când a fost pusă la pământ „Opereta”.

În apropiere de biserica Sf. Spiridon Vechi, pe locul fostei săli a „Societăţii de dare la semn” sau „Tirul”, a fost ridicat, în perioada interbelică, teatrul „Regina Maria”, unde iniţial a funcţionat Opera Română. După construirea noului sediu al operei, pe Splai, vizavi de biserica Elefterie, localul a rămas exclusiv al operetei. Clădirea Operetei a căzut victimă a demolărilor în 1986, însă oamenii au păstrat multă vreme denumiri precum Piaţa Operetei sau Podul de la Operetă, date generic unor locuri care erau întregite, prin farmec şi personalitate, de această clădire care a fost transformată într-un maldăr de moloz. Azi se află acolo unul dintre blocurile gemene, care întregesc în prezent ansamblul clădirilor din actuala Piaţă a Naţiunilor Unite.

Dar până la acest moment trist să vedem ce ne spune Gheorghe Crutzescu despre această zonă: „De vreo doi ani s-a ridicat, în fața ruinei (preconizata clădire a Senatului României, a cărei construcție nu s-a mai finalizat – n.r.), o clădire de paiantă care adăpostește, din timp în timp, expoziții. În aripele clădirii s-a așezat, pe stânga, o florărie, iar pe dreapta este magazia decorurilor teatrului Regina Maria” ne spune gazetarul. Aici se cuvine să deschidem o paranteză și să reproducem o notă de subsol foarte interesantă: „Teatrul Regina Maria și-a desfășurat activitatea în localul care a găzduit ulterior, din 1950, Teatrul de Operetă”.

Despre Teatrul de Operetă, ca instituție, aflăm următoarele: „Teatrul de Operetă își are obârșia ca activitate scenică din timpul evenimentelor de la 1848, ulterior diversele scene, grădini de vară servind la găzduirea unor asemenea spectacole. După cel de-al doilea război mondial, în clădirea fostului teatru «Regina Maria», de pe vatra fostelor case ale Floreștilor din fosta mahala Sf. Apostoli, a fost construit ca unitate distinctă Teatrul de Operetă, care a reunit valoroși interpreți, valoroase voci. (…) La lansarea lucrărilor de construcție a metroului și canalizării râului Dâmbovița, clădirea a fost demolată” se specifică în notele de subsol ale volumului Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi, de Gheorghe Crutzescu.

Clădirea Operetei și ștrandul, cu vedere către Piața Națiunile Unite (poza de aici)

Tot Gheorghe Crutzescu ne deschide  calea către o altă perspectivă: „Pe latura de apus a pieții, bătrânul «Tir» al copilăriei noastre stă ascuns în bazinul lui gol, în spatele unui rând de prăvălioare, dintre care mai cu vad îmi pare «Bodeguța la cotitură», lângă Teatru.” Despre „Tir” găsim amănunte la fel de interesante tot în notele amintite mai sus: „Tir – din vestigiile care aminteau de activitatea sportivă a generației de la 1877 mai rămăsese până acum câteva decenii bazinul de înot amenajat între sala teatrului și biserica Sf. Spiridon Vechi. Prin anii ’60 ai secolului XX a fost desființat. Amenajarea metroului a inclus acest teren, aici fiind amplasate prize de aerisire a tunelului. Numele de Tir vine de la societatea care, în deceniul premergător actului Independenței de Stat, a promovat o serie de acțiuni de a pregăti pe cetățeni din punct de vedere militar. Societatea Română de arme, gimnastică și dare la semn, înființată la București pe 17 mai 1862, a amenajat în acest scop diverse terenuri pentru demonstrații și concursuri.”

Surse: Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2011, Ediție îngrijită și note de Virgiliu Z. Teodorescu

Sursa foto Ștrandul Opereta: https://armyuser.blogspot.com/2010/08/strandul-lido.html

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *