Biserici

Un lăcaș de cult dărâmat și reconstruit: biserica Sf. Spiridon Vechi

Există foarte multe mărturii despre existența zbuciumată a acestei biserici aflate chiar în locul de unde, cândva, domnitorul Constantin Brâncoveanu a deschis calea spre ceea ce avea să se numească Podul Mogoșoaiei. Nu vom apela însă deocamdată la datele istorice precise, care pierd uneori farmecul relatării „de la fața locului”.

Vom începe povestea micului lăcaș de cult cu o descriere a împrejurimilor, făcută de Gheorghe Crutzescu: „Unde sunt azi fundațiunile Senatului, peste care se va ridica, poate, odată, un Palat Cultural, se afla odinioară unul din palatele lui Brâncoveanu. Vodă însuși locuia în palatul de sub dealul Mitropoliei, iar aci erau «casele coconilor Măriei Sale», cum spun documentele brâncovenești. Erau case mari, având în fund grădină care se întindea până în Dâmbovița căci, până în 1884, când a fost canalizată, Dâmbovița curgea mult mai la miazăzi. Chiar și Sf. Spiridon Vechi, frumoasa bisericuță albă, azi pe jumătate intrată în pământ, era pe malul stâng.” În acest punct aveam o foarte interesantă notă de subsol lămuritoare: „Prin lucrările de amenajări stradale, biserica Sf. Spiridon Vechi, în imediata apropiere a ansamblului blocului turn (Gioconda), a fost practic pe jumătate îngropată în pământ. În trecut, anterior trasării actualului curs al Dâmboviței se afla pe malul stâng, în apropierea Podului Cilibiului, botezat astfel după numele lui Cantacuzino. Pisania bisericii, scrisă în limbile greacă și arabă, amintește de anul 1747, pomenindu-l pe ctitorul ei Constantin Mavrocordat. De fapt, este numai o refacere a unui edificiu mai vechi, existent în secolul XVII, pe timpul lui Șerban Cantacuzino”, se precizează în notele volumului Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi.  

Despre biserica Sf. Spiridon Vechi, „aflată între teatrul Regina Maria și clădirea Societății de Arme, Gimnastică și Tir și între ruina viitorului Senat, de pe cheiul acoperit al Dâmboviței”, ne-a lăsat o mărturie plină de farmec și Henri Stahl în lucrarea sa, Bucureștii ce se duc. „Reclădită din zid la 1747 de Constantin Nicolae Vodă (Mavrocordat), pe malul stâng al Dâmboviței, biserica Sfântului Spiridon Vechi se află astăzi părăsită în mijlocul unui loc viran netransformat încă în scuar, pe malul drept al apei supusă alinierii și oprită de a mai hoinări capricios prin vechi mahalale. Ca să poți privi astăzi pisania de opt rânduri în grecește, urmate de alte două în slove arăbești, și ca să intri în modesta clădire de rugăciune, fără turle, fără clopotniță, dar cu artistică răsucire a stâlpilor de piatră ai pridvorului, mânjiți însă urât, ca și pisania, cu groasă vopsea de ulei, silit ești să cobori, în loc să urci, cinci trepte, atât de mult s-a înălțat pământul în jurul vechii biserici. S-au îngropat pe același loc îngust atâția morți din străvechi timpuri  până la 1879, când s-a oprit înmormântarea în jurul bisericilor, încât cosciugele răposaților, osemintele lor, florile, cununile depuse pe morminte de cei ce aveau să fie îngropați la rândul lor în același loc de odihnă, apoi pietrele amintitoare, crucile, intrate pe încetul, prin propria greutate, în pământul umed, răscolit, dispărute sub buruienile crescute peste gropile uitate, au umflat tot mai tare pământul, înălțându-l astfel, încât morții au început, la rândul lor, să îngroape biserica veche. Și, privind cât de înalți sunt plopii rămași din alte vremuri, cu câtă viață cresc văzând cu ochii buruienile, oțetarii hrăniți de pământul saturat de cadavre, ai impresia că vezi cum se afundă în pământ străvechea clădire părăsită de cei vii, atrasă, înghițită de morții uitați ce-și răzbună.”

Biserica Sf. Spiridon Vechi în prezent (poza de aici)

Din nefericire, necazurile bisericii Sf. Spiridon Vechi nu s-au oprit aici. Din cauza planurilor de sistematizare a zonei, lăcașul de cult a fost demolat pe 27 august 1987. „Clădirea fiind mică, distrugerea s-a făcut rapid, cu ajutorul buldozerelor, în după-amiaza aceleiași zile și locul a fost golit. Pietrăria coloanelor și ferestrelor, pisania, catapeteasma, icoanele și obiectele de preț  au fost salvate și duse la Mănăstirea Cernica” se arată pe site-ul www.crestinortodox.ro (aici). Din fericire, după Revoluție, biserica a fost practic readusă la viață în forma anterioară. Rezidirea bisericii a fost făcută „pe vechile ei temelii, respectându-se atât conturul fundațiilor, cât și vechiul nivel al pardoselii interioare, cu cinci trepte mai jos decâ trotuarul” se arată în sursa citată. Lucrările de reconstrucție au durat între 1992-1997 (arhitect: Florea Voicu, de la Arhiepiscopia Bucureștilor), iar în timpul acestora „au fost așezate cu grijă la locul lor piesele originale: porticul de la intrare, cu pisania în limba greacă și arabă, coloanele de piatră cioplită din interior și de la pridvor, ancadramentele ferestrelor, icoanele din catapeteasmă, salvate din fața buldozerelor de părintele-paroh Alexandru Zaharescu”. Sfințirea bisericii s-a făcut pe 26 octombrie 1996, în ziua praznicului Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Surse: https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfantul-spiridon-vechi-87614.html
Henri Stahl, Bucureștii ce se duc, Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, București, 2006
Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2011, ediție îngrijită și note de Virgiliu Z. Teodorescu.
Sursa foto biserica Sf. Spiridon Vechi: https://www.bucurestiivechisinoi.ro/wp-content/uploads/2011/03/Biserica-Sfantul-Spiridon-Vechi.jpg

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *