Odinioară în București

Povestea unui imobil dispărut: Casa Greceanu

Așa cum v-am obișnuit, încercăm să aducem cât mai multe informații legate de istoria sectorului 5, precum și a imobilelor care prin proximitatea lor, chiar dacă nu se află în aceeași arie administrativă, au o influență majoră asupra arhitectonicii zonei respective. Una dintre acest clădiri a fost Casa Greceanu, privirea noastră îndreptându-se dinspre Grand Hotel du Boulevard spre clădirea de vizavi, dispărută astăzi din păcate.

Demolată după cutremurul din 4 martie 1977, Casa Greceanu a fost odinioară unul dintre reperele arhitecturale ale zonei din imediata apropiere a Mănăstirii Sărindar. A fost pusă la pământ din cauza avariilor suferite, în locul ei fiind ridicat un bloc.

Aflată la intersecţia Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei) cu Bulevardul Academiei (Bulevardul Elisabeta), Casa Greceanu era, pe vremea domniei lui Şerban Vodă Cantacuzino, casa Beizadelelor, fiind ridicată de domnitor pentru numeroşii săi copii. In secolul al XVIII-lea imobilul trece în proprietatea familiilor Fălcoieni şi Cornescu (o ramură a familiei Greceanu). În 1830 casa trece în stăpânirea lui Dumitru Greceanu, care a fost agă şi magistrat. Din căsătoria cu Elena Bălăceanu au rezultat mai mulţi urmaşi, unul dintre ei fiind viitorul genealogist Ştefan Greceanu.

Potrivit relatărilor lui Gheorghe Crutzescu, pe aici se desfăşura odinioară parada de 10 Mai, eveniment cu triplă semnificaţie: venirea la domnia ţării a lui Carol I (10 mai 1866), ziua încoronării ca Rege (10 Mai 1881), precum şi „ziua sancţionării de către domnitor a actului de independenţă” (10 Mai 1877). „În copilăria noastră, de la ferestrele casei Greceanu priveam parada da 10 Mai, care pe vremea aceea se desfăşura pe bulevard. Treceau înaintea noastră Regele Carol în fruntea Statului său major şi ataşaţilor militari străini, Regina Elisabeta cu Prinţesa Maria şi micii Principi în trăsuri «a la Deaumont», şi după aceea luau loc alături în tribuna ridicată lângă statuia lui Mihai Viteazul”, povesteşte cunoscutul scriitor.

Soarta Casei Greceanu a urmat cursul multor imobile din Bucureşti dispărute după cutremurul din 4 martie 1977. Trebuie menţionat că aici au funcţionat odinioară prăvălii pitoreşti precum „Weissblut, ceasornicărie”, „Tutungerie”, „Lustragerie”, „La Luvru, ştampile” sau „Hermes, colectură”. Înainte de demolare aici era un magazin cu specific pescăresc, „Delta Dunării”, „Casa Greceanu” fiind considerată, pe vremea comunismului, „o improvizaţie”. După demolare a fost ridicat un bloc cu şapte nivele (la parter a fost redeschis magazinul „Delta Dunării”), care făcea parte dintr-un proiect urbanistic al cărui arhitect-şef era Antonio Teodorov, considerat la acea vreme „o altă vioară întâi a arhitecturii”.

Surse:
Podul Mogoşoaiei, Gheorghe Crutzescu, Ed. Meridiane 1986
„Durere şi eroism”, Ed. Eminescu, 1980

Sursa foto:
„Carol Popp de Szathmari, fotograful Bucureştilor”, Emanuel Bădescu, Radu Oltean, Bucureşti 2012

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *