Odinioară în București

Începuturile iluminatului public în Bucureşti

Iluminatul public a constituit un pas foarte important pentru dezvoltarea Bucureștiului. Primele eforturi în acest sens au fost destul de primitive, mijloacele de iluminat public de acum mai bine de două secole fiind întru câtva hilare. Este bine însă să ne amintim de unde s-a pornit, mai ales că iluminatul a fost important pentru toate zonele Bucureștiului, inclusiv pentru cele care astăzi se află în administrarea sectorului 5.

Bucureştiul contemporan poate fi considerat, din punct de vedere al iluminatului public, un oraş european. Nu întotdeauna însă au stat lucrurile astfel. A fost situaţia excepţională din anii ’80, când capitala era supusă unui regim de „drastice economii” şi când iluminatul în spaţiile publice lăsa mult de dorit. Până la începutul secolului al XIX-lea însă, bucureştenii n-au cunoscut, în spaţiul public, altă lumină decât cea venită de la soare.

Primul semn că lucrurile se vor schimba şi că Bucureştiul nu va mai fi cuprins de bezna seculară imediat după căderea nopţii este dat de boierii anului 1814, care se adresează printr-un pitac lui Vodă Caragea, spunându-i că „pentru podoaba acestui Pod Mogoşoaei ni se pare că bine ar fi ca din capul podului şi până la Curtea Veche, şi pe de o margine, şi pe de alta, la fiecare şapte case să se facă un stâlp lung de un stânjen şi jumătate şi în capul stâlpului să aibă câte un felinar, şi pe toată seara să se puie şi câte o lumânare”. Vodă a aprobat cererea boierilor şi a poruncit ca şapte case să se ocupe de câte un felinar, însă proprietarii nu prea au fost de acord, mai cu seamă că acest lucru însemna să scoată din buzunar „32 de parale de casă, pe lună”.

Modul în care boierii îşi asigurau, la ceas de seară, lumina drumului, era unul complet rudimentar. Exista un sistem de iluminat „mobil”, cu „masalaua”. „Dinaintea caleştii alergau masalagiii ţigani. Purtau în spinare un fel de grătar de fier – masalaua – înfipt într-o prăjină, iar de gât o traistă cu topuri de zdrenţe muiate în păcură. Una după alta zdrenţele se aprindeau pe grătar, ţiganii alergau cât îi ţineau picioarele, şi butca venea după ei, săltând şi trosnind, într-un iad de lumină roşie şi de fum negru”, spune Gheorghe Crutzescu în cartea sa, „Podul Mogoşoaiei”. Ţiganii masalagii îşi înmuiau zdrenţele în buţile cu păcură aduse de la Ocna Slănicului şi depozitate în curtea puşcăriei (azi Piaţa Sf. Anton de lângă Curtea Domnească).

Un alt obicei practicat tot de boierii acelor vremuri era acela al felinarelor făcute din piele de oaie sau de capră  – „uscată şi întinsă bine la război şi arzând lumânări de seu” – care erau puse pe la porţi. De asemenea mai aveau obiceiul să aşeze la poartă „poponeţi”, care erau „un fel de şomoioage de cârpă muiate în păcură şi prinse de un par înalt”, la baza acestor pari fiind puse „cenace”, adică nişte străchini de pământ care „fereau focul”. Mai târziu, toate aceste tehnici rudimentare au fost înlocuite treptat cu felinarele de sticlă, care foloseau drept combustibil uleiul de rapiţă.

Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea au ajuns în Europa, tocmai din America (pe atunci transportul peste ocean nu era o bagatelă), butoaie cu un lichid misterios: petrolul. Deschis noului, Bucureştiul devine, dintr-un oraş „al întunericului”, unul de avangardă în ceea ce priveşte iluminatul public. În 1861 capitala avea deja lămpi cu gaz, înaintea unor oraşe precum Paris sau Berlin, iar zece ani mai târziu, pe 31 octombrie 1871, aşezarea de pe malurile Dâmboviţei primea „botezul” iluminatului cu gaz aerian.

Sursa: George Potra, Din Bucureștii de altădată, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Foto: Calea Victoriei – Bucureștiul interbelic, Editura Noi Media Print, 2006

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *