Oameni și povești

Povestea lui Leon Alcalay, anticarul de la Grand Hotel du Boulevard

Poate că pare de neînchipuit ca astăzi cineva să ajungă să facă avere pornind de la câteva dulapuri cu cărți vechi. Totuși, prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acest lucru era posibil. A demonstrat-o Leon Alcalay, cel care și-a început o mică afacere la intersecția dintre Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei) și Bulevardul Elisabeta.

Iată ce amănunte biografice are George Potra despre începuturile lui Leon Alcalay: „S-a născut în București în anul 1847. Părinții lui erau evrei de rit spaniol, născuți și crescuți în Țara Românească, iar strămoșii lor erau veniți cu multă vreme înainte din Turcia”. Câteva informații în acest sens, tot prin intermediul lui George Potra, avem și de la N.D. Popescu, cel care l-a cunoscut personal și a lăsat câteva însemnări despre el. „Fiind copil de oameni fără dare de mână, a învățat cum a putut clasele primare și două-trei clase gimnaziale și după aceea s-a pus pe muncă și a început greaua luptă pentru crearea unei existențe onorabile, vânzând cărți, broșuri și reviste vechi și rare, mai întâi, alergând toată ziua prin oraș și vizitând ca ambulant pe amatori”.

Curând au apărut și roadele acestei munci: „După ce și-a strâns un mic capital, în 1864 și-a făcut două dulapuri pe care le-a umplut cu cărți și le-a așezat pe locul viran de la întretăierea Podului Mogoșoaiei cu bulevardul nou ce se deschisese de curând, numit mai târziu b-dul Elisabeta. Acolo, treburile negustoriei i-au mers destul de bine, fiindcă era un centru cu mare circulație, iar el s-a dovedit un om cu noroc. Dar, numai după trei ani, în 1867, pe acel teren vast a început construcția marelui hotel Herdan (Hotel de Boulevard). Din această cauză el a trebuit să se mute între casa baronului Meitani (Prefectura Poliției, mai târziu) și strada Domnița Anastasia de azi, unde pe atunci se găsea casa Cimbru și un șir de prăvălii mici.”

Povestea e continuată din însemnările lui N.D. Popescu: „Pe urmă – după ce s-au dărâmat și acele case și și-a văzut capitalul mărit, cu mult înainte de Războiul de Independență – a deschis un magazin mic, dar cochet, de librărie și papetărie, într-un compartiment din prăvăliile cele vechi ale Așezământului Nifon, peste drum de Legațiunea Rusească, în care a stat până în anul 1883, când s-au dărâmat și acele prăvălii spre a se clădi în locul lor actualul Palat Nifon.”

Iată cum s-a făcut trecerea de la Așezământul Nifon la Hotel de Boulevard: „În prăvălia mai sus amintită, Leon Alcalay, pe lângă anticariat, a început să se ocupe și cu editatea anumitor broșuri cuprinzând cântece și producțiuni populare, foarte căutate de lumea mahalalelor, și calendare-almanahuri, printre care a editat și pe cel al lui N.D. Popescu, din 1882. În 1883 s-a mutat în Hotel de Boulevard, ocupând mai multe prăvălii care își aveau vitrinele atât pe Calea Victoriei, cât și pe bulevardul Elisabeta. Acele prăvălii se aflau exact pe locul viran unde Leon Alcalay își începuse comerțiul cu aproape 20 de ani în urmă, în 1864” povestește George Potra.

Sursa: George Potra, Din Bucureștii de ieri, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990

Foto: Calea Victoriei – Bucureștiul interbelic, Editura Noi Media Print, 2006

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *