Oameni și povești

„Casa Anticarilor” de lângă Hotel de France și Palatul CEC

Anticarii ambulanți care-și țineau dulapurile pe Cheiul Dâmboviței nu aveau o soartă prea bună. Bătuți de ploi, topiți sub căldura verilor bucureștene sau înghețând în iernile cumplite, ei au rezistat cu stoicism până când, în sfârșit, au venit vremuri mai bune. Pentru ei s-a deschis o frumoasă „Casă a Anticarilor”, din păcate dispărută astăzi.

Buletinul meteorologic și vremurile nu erau singurele inconveniente cărora trebuiau să le facă față anticarii din vechime: „Câteodată, e adevărat, mai rar, unii dintre anticari aveau surpriza când veneau să-și deschidă «prăvălia», să constate cu nespusă amărăciune că prin spărtura sau înlăturarea unor scânduri din spate li s-a furat o bună parte din cărți și de obicei dintre cele mai bune, cele care prețuiau mai mult”, ne povestește despre aceste pățanii istoricul George Potra. De aceea, probabil că a fost o mare bucurie când aceștia au aflat că li se va ridica o „casă” numai a lor. „Mai târziu, prin intervenția profesorului Nicolae Iorga, Primăria Capitalei le-a construit – pe piațeta ovală dintre Vama Poștei și Hotel de France (Grand Hotel) – un pavilion foarte frumos cu pridvor circular, împărțit în prăvălii curate, înzestrate cu instalații de apă și lumină electrică. Această construcție, făcută după planurile arhitectului Eduard Van Saanen, anticarii au botezat-o «Casa Anticarilor», punând și o firmă deasupra acoperișului pe toată lungimea lui. Prăvăliile și le-au numerotat, punându-și fiecare câte o emblemă cu rezonanță istorică: Miron Costin, D. Cantemir, N. Iorga etc., iar deasupra ușii numele respectiv” istorisește George Potra.

George Potra i-a cunoscut pe majoritatea acestor anticari și ne-a lăsat despre aceștia numeroase relatări. Iată una culeasă chiar din Casa Anticarilor: „Weissman era cel mai bătrân dintre neguțătorii de la Casa Anticarilor și, în afară de Pollack, cel mai priceput. Curat îmbrăcat, stătea mai toată ziua pe un mic scăunel ce-l avea așezat înaintea ușii. Era un fumător pasionat și extrem de tacticos. Scoaterea țigării din tabacheră, punerea ei în «șpiț» și aprinderea erau pentru el un adevărat tabiet; părea că oficia o slujbă până când începea să fumeze. Până nu termina aceste preparative era atât de absorbit, încât nici nu catadicsea să răspundă, chiar dacă-l întrebai ceva. Ponderat la vorbă, foarte experimentat în meseria lui și lipsit de orice lăcomie, cerea mai întotdeauna prețuri potrivite cu marfa aleasă. Dar din prețul cerut nu mai scădea decât foarte puțin. Pentru el tocmeala lungă era o lipsă de educație și seriozitate din partea clientului și aceasta îl cam plictisea” povestește George Potra.

„Pentru mine, Weissman a fost un prieten adevărat, un sfătuitor înțelept și plin de bunătate. Nu era dată să nu cumpăr ceva de la el și mai totdeauna găseam lucruri interesante. Și eram convins în același timp că nu mă speculează, că nu-i dau prețuri mai mari decât merită cumpărătura, ba din contra, mult mai mici. În ultimii ani ai vieții lui, când îl vizitam și-l întrebam: «Ce mai e nou?», el îmi răspundea: «Stai să vezi!» Și scoțându-și țigaretul din gură băga mâna în raft, pe după anumite cărți, și-mi scotea de acolo lucruri rare, cărți dorite, pe care numai din auzite le știam, sau nici atât. Când îl întrebam cât face, îmi spunea cât îl costă, iar drept câștig să-i ofer eu cât doresc. Acest fel de negustorie, făcut cu un om sincer și absolut corect, după părerea mea, nu m-a supărat niciodată. Și totdeauna rămâneam mulțumiți și unul și altul, eu cu suma ce dădeam, el cu banii ce primea” a încheiat George Potra povestea anticarului Weissman.

Sursa: George Potra, Din Bucureștii de ieri, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *