Biserici

O privire peste drum de Calea Victoriei, către Biserica Zlătari

Calea Victoriei este una dintre cele mai interesante, atrăgătoare și pline de istorie „granițe” care delimitează zona administrativă a sectorului 5 de cealaltă parte a orașului. Așa cum am mai procedat anterior, de dragul farmecului acestei artere, am considerat potrivit să ne aruncăm privirea și spre Biserica Zlătari, aflată vizavi de locul unde s-a găsit, până după cutremurul din 1977, Hotel De France (cunoscut în vremea lui din urmă ca Hotel Victoria).

În vechime, Biserica Zlătari nu avea nicio legătură cu felul în care arată în zilele noastre, la această formă ajungându-se abia pe la începutul secolului al XX-lea. „E a treia biserică cu același nume, pe același loc, și a fost făcută cum o vedem azi, câțiva ani înaintea războiului celălalt. Cea dintâi, o bisericuță de lemn, o zidiseră prin mijlocul veacului al XVII-lea argintarii, sau zlătarii cum li se zicea pe atunci, care locuiau în apropiere”, ne spune jurnalistul și istoricul Gheorghe Crutzescu. Pentru a respecta adevărul istoric, vom trece acum la ampla notă de subsol a volumului „Podul Mogoșoaiei”, care descrie într-un mod limpede, bazat pe ceretări judicioase, evoluția în timp a acestui lăcaș de cult.

„Biserica Zlătari – Calea Victoriei nr. 12, este declarată monument istoric. A fost ridicată inițial din lemnul Codrului Vlăsiei pe loc domnesc, unde, inițial, în secolul XVI, trăiau țiganii zlătari care adunau aurul și argintul din albiile apelor de munte. Erau zlătarii domnești așezați în zona barierei orașului până în timpul lui Matei Basarab, care a dat locuri, în zonă, urmașilor lui Radu Vodă și ai Cantacuzinilor. Biserica de zid a fost ridicată în cursul anului 1705 de către Spătarul Mihail Cantacuzino, servind mănăstirii a cărei substanțiale venituri proveneau de la moșiile și prăvăliile cu încăpătoarele pivnițe și hanul cu care fusese înzestrată și închinată la 1709 Patriarhiei din Alexandria Egiptului. La timpul respectiv biserica avea hramul Adormirea Maicii Domnului, prăznuit la 15 august” se spune în nota respectivă.

„Catastrofalele cutremure din 1802 și 1838 au afectat-o, impunând totala refacere a ei din temelie. Acum planurile au fost întocmite de arhitectul Xavier Villacrosse, care a coordonat și lucrările de construcție terminate în anul 1850. Între 1853-1856, pictorul George Tattarescu a realizat pictura interioară, evocând scene biblice constituite în mari panouri de sine stătătoare. Valoroase sunt și lucrările în lemn poleit cu folie de aur. Ne referim predilect la tâmplă și ramele icoanelor. În deceniile următoare ale secolului al XIX-lea au fost întreprinse diverse lucrări de întreținere. Din anul 1888 a devenit biserică parohială. Declanșarea lucrărilor pentru ridicarea Palatului Poștelor a impus, în 1903, demolarea turnului clopotniță și a hanului, biserica rămânând, pentru decenii, încadrată de o mică grădină care îi punea în evidență arhitectura” se continuă în notele explicative.

Lăcașul de cult nu a scăpat nici de consecințele cutremurelor din secolul XX: „Cutremurul din 1940 i-a afectat turlele, care au fost refăcute imediat cu caracter provizoriu, căpătând conturul de azi prin lucrările din perioada 1971-1973. Hramul bisericii este sărbătorit la 8 septembrie, Ziua Nașterii Maicii Domnului. În incinta lăcașului sunt păstrate moaște de la Sf. Mucenic Ciprian. În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, din ordin au fost construite blocuri care flanchează agresiv lăcașul de închinăciune”, se mai arată în notele explicative îniante de trecerea la datele tehnice propriu-zise.

Sursa: Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2011, ediție îngrijită și note de Virgiliu Z. Teodorescu

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *