Oameni și povești

Povestea anticarilor, de la „Maidanul lui Duca” până la „albia Dâmboviței”

V-am povestit în materialele anterioare despre viața plină de succes a anticarului Leon Alcalay, care și-a pornit afacerea de la câteva dulapuri cu cărți vechi și a ajuns să aibă librărie în Grand Hotel du Boulevard. El nu a fost însă singurul anticar al Bucureștilor, așa că ni se pare interesant să vă prezentăm povestea strămutărilor succesive a locurilor, inclusiv pe teritoriile administrate astăzi de primăria sectorului 5, unde acești „salvatori ai cărților” și-au desfășurat activitatea.

Astăzi ne oprim undeva la începuturi, dacă se poate spune așa, adică în vremurile imemoriale când Calea Victoriei și zonele adiacente arătau cu totul altfel decât le vedem în zilele noastre. Pe aici au început să-și deruleze afacerile anticarii bucureșteni: „Constantin Kirițescu, care ne-a lăsat câteva amintiri despre anticarul Pinath, scrie că după tăierea bulevardului care unea cartierul Cotroceni cu cel de la Obor, adică vestul cu estul orașului, o parte din terenul ocupat cu diferite construcții, dărâmate atunci, a rămas viran între str. Academiei, Calea Victoriei și Strada Nouă. Pe acest teren, până la data când s-au ridicat noiile construcții, «se aciuiseră boxele anticarilor, fiecare cu dulapul lui». Între anticari trona bătrânul Eskenazi (Eschenazy), înalt, cu favoriți cărunți, cel mai prețuit prieten și furnizor al cărturarilor bucureșteni care, în drumul lor spre Universitate, treceau prin fața anticarilor. Tot aici, la acea dată (1885-1900) se mai găseau anticarii: Pohl, Weismann, Polach, Weinberg și Pach bătrânul (tatăl celor trei frați Iuliu, Herman și Mișu)” ne spune gazetarul și istoricul George Potra.

Înainte de a se duce către „Maidanul lui Duca”, anticarii au poposit, la începutul secolului al XX-lea, în apropiere de bulevardul Regina Elisabeta: „În jurul anului 1900, când s-au ridicat construcții pe acest teren viran (dintre care amintim berăria și grădina «Carpați», ținută multă vreme de priceputul neguțător macedonean Iorgu Steriu, librăria «Cartea Românească», iar la colț cu Calea Victoriei localul unei bănci) anticarii Pohl și Eschenazy s-au mutat în prăvălii, prin apropiere, iar ceilalți s-au dus mai în jos, spre strada Brezoianu, pe locul unde s-a construit Hotelul Cișmigiu, formând un centru de anticari care s-a menținut până în preajma primului război mondial” continuă istorisirea George Potra.

Strămutarea anticarilor pe „Maidanul lui Duca” nu a durat decât câțiva ani, din cauza dezvoltării acelerate a zonei adiacente Căii Victoriei: „Câțiva ani mai târziu, anticarii au trebuit să se așeze pe «Maidanul lui Duca», care se întindea de la colțul străzii Brezoianu, unde mai târziu era Hotel Princiar, apoi redacția ziarului Neuer Weg, până în vechea clădire a Monitorului Oficial, iar în spate mergea până în albia Dâmboviței, zăgăzuită în șanțuri adânci între 1880-1883. (…) Pe «Maidanul lui Duca» anticarii erau așezați în partea cea mai de răsărit a terenului, pe locul unde altădată fusese «Castelul Apelor» și «Vadul Sacagiilor». Dar timpul ce-au avut de stat aici a fost de scurtă durată, fiindcă în 1910, începându-se construcția Palatului Vama Poștei, au fost nevoiți să-și caute o așezare nouă. Și astfel s-au stabilit pe Cheiul Dâmboviței, de o parte și de alta a Podului Mihai Vodă. Acolo, în fața dulapurilor, anticarii stăteau toată ziua, indiferent de era vânt, ploaie, zăpadă sau arșița cea mare a lunilor de vară. Numai când timpul era absolut imposibil, dulapurile stăteau închise și pustii, iar stăpânii lor, bolnavi oarecum de nostalgie, își căutau de lucru pe-acasă sau își aduceau aminte de vreo adresă primită cu multă vreme înainte. Barăcile și dulapurile lor, putrezite de ploi și arse de soare, în timp ce erau închise, «serveau seara, și chiar ziua, de proptea celor ce consumaseră prea multă băutură»”, își încheie povestea George Potra.

Sursa: George Potra, Din Bucureștii de ieri, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990

În foto: Podul Mihai Vodă, de aici: https://www.bucurestiivechisinoi.ro/2019/02/podul-mihai-voda-2/

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *