Locuri și întâmplări

Povești din Hotel de France cu „Paul, coiffeur” și „cinematograful cu pian”

Hotel de France, stabiliment deschis pe la 1860 de Tănăsache Eliad, e adevărat, în condiții destul de precare, este unul dintre cele mai longevive din București. Demolat, din păcate, după ce fusese avariat serios în timpul cutremurului din 4 martie 1977, acest hotel a lăsat în urma lui multe povești interesante, care merită scoase din când în când la suprafață.

Despre cum a început istoria acestui hotel v-am povestit într-un material anterior. Ceea ce nu am reușit să vă spunem atunci este legat de micile povești adunate de-a lungul existenței acestei clădiri care, așa cum a rămas în memoria fotografică, nu mai are nicio legătură cu aceea din 1860, pe care Tănăsache Eliad o cumpărase de la boierul Costake. Chiar și așa, într-un timp relativ scurt a devenit „unul dintre cele mai cu vază din București”. Ca să ne facem o idee despre cam cum arătau așa-zisele hoteluri pe la 1854, să vedem ce ne relatează celebrul jurnalist Ulysse de Marsillac despre o călătorie întreprinsă spre Bucureștii acelor vremuri:

„Ajungând la București, coborai de pe platoul Filaretului pe un povârniș repede și intrai în oraș. Sărman oraș! Străzi strâmte și noroioase, nepavate, sau pavate cu pietroaie bătute, ici și colo, în pământ; în câteva locuri, rămășițele bârnelor care, odinioară, podeau strada: case negre, joase, neregulate. Dar grădini multe, înțesate cu o vegetație bogată și sălbatică. Trebuia să găsești o gazdă. Hoteluri nu erau. Dacă n-aveai o recomandație pentru vreo familie boierească, trebuia să înduri un chin pentru care tortura căruței era o potrivită pregătire: chinul hanului. Traduceți han prin vizuină, speluncă, caravansarai, posadă, cloacă, niciodată nu veți putea înțelege ce era un han românesc.”

Totuși, în „Guide de Voyageur a Bucarest” din anul războiului de independență, 1877, se poate observa un progres semnificativ prin apariția mai multor hoteluri ale căror nume au rezonanțe până în zilele noastre: Hotel Hughues (cel din Piața Teatrului), Grand Hotel (azi Hotel Continental), Hotel Oteteleșanu, Hotel Lazăr, Hotel de France, Hotel Pesth, Hotel d’Orient și Hotel Bulevard (pe care-l știm după denumirea Grand Hotel du Boulevard).

Iată ce ne spune Gheorghe Crutzescu despre Hotel de France: „Dintre toate aceste firme, șterse de mult, cea mai trainică a fost Hotel de France, trei sferturi de veac. N-am mai apucat, pitită lângă ușa de la intrare, prăvălioara halvițarului, vestită printre elevii de la Sf. Sava, și nici, în încăperile de alături, magazinul lui «Paul, coiffeur», care în 1877 anunța în ziare , într-o ciudată limbă franco-română: «Sub Hotel de France 4 lei pe lună abonament a la coupe de cheveux et a la barbe (raser)». Dar ce bine îmi amintesc  cinematograful care se așezase în sala de jos a hotelului, pe la 1905. În mijlocul sălii, înconjurat de paravane, era aparatul de proiecție, apoi veneau trei-patru rânduri de scaune, apoi un pian prăpădit la care cânta o pianistă grasă. Pe pânză treceau comedii tremurate cu Max Linder și Rigadin, și drame în multe, multe episoade, cu Psilander și Lida Borelli” povestește Gheorghe Crutzescu.

Soarta acestui hotel o cunoaștem: avariat destul de serios în martie 1977, când se numea Hotel Victoria, a fost demolat de autoritățile de atunci. Mult timp, pe locul rămas viran de lângă magazinul Victoria administrația orașului a plantat trandafiri și panseluțe. După revoluție a fost ridicată clădirea Bancorex, destul de atipică pentru modul în care poate fi înțeleasă arhitectonica zonei respective.

Surse: Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2011, ediție îngrijită și note de Virgiliu Z. Teodorescu.

Foto: Calea Victoriei – Bucureștiul interbelic, Editura Noi Media Print, 2006

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *