Articole

Parcurile Eroilor şi Venus, sau liniştea din tumultul Bucureştilor

În imediata apropiere a Dealului Cotroceni, în porţiunea delimitată de Podul Eroilor şi Podul Operei, se află, de o parte şi de alta a râului Dâmboviţa, două parcuri care dau culoare şi frumuseţe locului. Povestea celor două amplasamente este una deosebită, chiar dacă zona, din perspectiva istoriei, poate fi considerată una „tânără”. Dintr-o perspectivă actuală, Parcul Eroilor, aflat în zona administrativă a sectorului 5, are o nouă haină după încheierea lucrărilor la magistrala 5 de metrou.

Parcul Eroilor

Considerată zonă de periferie multă vreme, zona adiacentă fostului Pod Ferdinand (actual Eroilor), a început să prindă viaţă pe la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX, când au apărut câteva clădiri importante: Facultatea de Medicină, Şcoala Veterinară şi Institutul Bacteriologic. O dezvoltare accentuată a avut însă loc după anii ’20, când aici au fost ridicate frumoasele vile din împrejurimi, care au dat personalitate zonei. În triunghiul format de strada Dr. Rainer, bdul Eroilor Sanitari şi Splaiul Independenţei se află astăzi o grădină publică simplă, dar cochetă: Parcul Eroilor. Grupul statuar care şi-a pus amprenta asupra zonei verzi este Monumentul Eroilor Sanitari, operă a sculptorului italian Raffaello Romanelli.

Monumentul Eroilor Sanitari

Amplasat în colţul format de bdul Eroilor Sanitari şi Splaiul Independenţei, Monumentul Eroilor Sanitari este închinat medicilor, sanitarilor şi surorilor voluntare care au participat la primul război mondial. Grupul statuar a fost inaugurat în 1932, la patru ani de la moartea realizatorului său, sculptorul Raffaello Romanelli (1856 – 1928). Artistul mai crease şi statuia lui Barbu Catargiu, care a fost reamplasată de curând la poalele Dealului Mitropoliei. Se presupune că personajul central, o femeie în uniformă de caritate, ar fi inspirat de însăşi Regina Maria. În timpul construcţiei primului tronson de metrou monumentul a fost demontat, acesta fiind refăcut în forma lui iniţială în 1981.

Parcul Venus

Aflat de cealaltă parte a Dâmboviţei, Parcul Venus este mai degrabă cunoscut ca Parcul Operei, datorită situării lui în imediata vecinătate a clădirii Operei Române. Denumirea „Venus” vine însă de la numele uneia dintre cele mai valoroase echipe de fotbal din interbelic, Venus Bucureşti, al cărei stadion, inaugurat în 1928, se afla chiar lângă locul unde avea să se construiască Opera. Arena „Venus”, care a avut o capacitate de 15.000 de locuri, a fost prima din ţară care a beneficiat de gazon şi instalaţie de iluminat, aici având de altfel loc şi primul meci în nocturnă. A fost demolată în 1953, chiar în anul în care a început ridicarea unui alt simbol al locului, clădirea Operei Române.

Opera Română

Opera Română

Denumită iniţial Teatrul de Operă şi Balet, Opera Română a fost construită în 1953 după planurile arhitectului Octav Doicescu. A fost inaugurată la 9 ianuarie 1954, cu spectacolul „Dama cu camelii”, operă a compozitorului Piotr Ilici Ceaikovski. Are o capacitate de 2200 de locuri, iar la ultimul etaj al edificiului a fost înfiinţat Muzeul Operei. Pe latura dinspre Splai a fost amplasată statuia marelui muzician român George Enescu, operă a sculptorului Ion Jalea. În faţa clădirii se află, de asemenea, statuia compozitorului Gheorghe Stephănescu (1843 – 1925), fondatorul Operei Române.

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *