Articole

Povestea fostului Liceu de Fete „Domnița Ileana”

Una dintre cele mai cunoscute artere bucureştene, Calea Rahovei, a suferit în anii ’80 schimbări importante cauzate de sistematizare. Clădiri cu o încărcătură istorică deosebită, aflate pe fosta Cale a Craiovei, au dispărut pentru a face loc instituțiilor sau blocurilor de locuințe pe care pe putem vedea în zilele noastre. Există însă multe construcţii care au rămas în picioare şi care amintesc de farmecul locurilor de odinioară.

Liceul de Fete „Domnița Ileana”

Strada George Georgescu, mărginită de străzile Tismana şi Antim Ivireanul, este porţiunea rebotezată din fosta Cale a Rahovei, care a fost practic ruptă în trei după lucrările de sistematizare din anii ’80. La numărul 2 se află clădirea Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”, aşa cum funcţionează în prezent, după hotărârea luată imediat după 1990 de ministrul culturii de atunci, Mihai Şora, de reînfiinţare a liceului. Unul dintre corpurile clădirii aparţine fostului Liceu de fete „Domniţa Ileana”, înfiinţat în 1926 de Principesa Ileana, fiica Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand.

Practic, cele două înstituţii de învăţământ au funcţionat iniţial complet separat. Liceul de Fete „Domniţa Ileana” şi-a început existenţa într-o casă boierească, pe Calea Rahovei nr. 40, însă din cauza faptului că această clădire era necorespunzătoare, în 1929 s-a decis construirea unui nou corp de clădire, care a fost terminat la mijlocul anilor ’30. În aceeaşi perioadă se afla în apropiere, într-o clădire asemănătoare ca stil arhitectonic, Liceul de băieţi Mihai Eminescu. „Pe locul acesta au funcţionat mai multe instituţii de învăţământ în decursul timpului. Cea mai veche a fost Şcoala Odobescu, care era pe undeva unde se află scuarul. Pe urmă este Liceul «Domniţa Ileana», din care se păstrează aripa dinspre scuar. Pe partea cealaltă este vechea clădire a liceului de băieţi. Amândouă sunt construite cam în aceeaşi perioadă”, a precizat pentru presă Anca Negulescu, cadru didactic la Colegiul Naţional Mihai Eminescu.

Contopirea celor două corpuri de clădire, cea a Liceului de băieţi Mihai Eminescu şi a Liceului de fete „Domniţa Ileana”, a fost posibilă ca urmare a planului de sistematizare conceput la ordinul lui Ceauşescu după cutremurul din 1977. „Liceul are trei corpuri de clădiri mari şi un corp de legătură. Corpul mai nou, care reprezintă faţada, a fost construit în 1983, în urma demolărilor pentru Centrul Civic. Actualul bulevard al Unirii a traversat exact prin locul unde se afla şcoala nr 122, care era de protocol. Pe vremea comuniştilor şcolile de protocol erau nişte unităţi şcolare în care se primeau vizitele tovarăşilor. Astfel, aproape peste noapte, într-o vară, s-a demolat şcoala de protocol şi s-a construit noul corp de clădire”, a adăugat d-na Anca Negulescu.

Liceul de băieţi Mihai Eminescu şi-a început existenţa la 1 septembrie 1926 în localul şcolii primare nr. 31 din cartierul Floreasca. Ulterior a fost realizat un local propriu, pe Calea Dorobanţi nr. 163, unde la ora actuală funcţionează liceul I.L Caragiale. Clădirea nu a putut fi păstrată din cauza lipsei fondurilor necesare terminării construcţiei, astfel că liceul a fost mutat în localul Seminarului pedagogic Universitar din Calea Rahovei. „Din punctul de vedere al instituţiei de învăţământ, Liceul Eminescu s-a înfiinţat ca şcoală de cartier pentru băieţi în zona Floreasca. Enoriaşii, cu sprijinul bisericii, au început să ridice o clădire de liceu, dar nu au avut fonduri decât pentru un singur nivel. Este clădirea în care funcţionează acum liceul Caragiale, care trebuia să fie al liceului Eminescu. N-au avut bani să o termine şi au cedat toată clădirea la schimb cu seminarul ortodox. Aşa s-au mutat aici. Deci liceul Eminescu a luat această clădire în urma schimbului făcut cu Seminarul ortodox. A funcţionat în paralel, în vecinătatea Liceului «Domniţa Ileana»”, a precizat d-na Anca Negulescu.

Perioada de după război a fost una de transformări, atât din punctul de vedere al titulaturii, cât şi din punctul de vedere al spaţiului. O decizie ministerială schimbă numele instituţiei de învăţământ în Şcoala medie nr.18, după modelul sovietic. În 1955, după moartea lui Stalin, îşi reia titulatura sub forma „Şcoala medie nr. 18 Mihai Eminescu”, pentru ca după 1965 să se revină la titulatura de „liceu”, clădirea reprimind numele de dinainte de război. Important este însă anul 1958, când Liceul Domniţa Ileana, care fusese rebotezat „Ion Creangă”, este mutat, localul revenind liceului „Mihai Eminescu”. Între 1973-1990 liceul este desfiinţat ca urmare a unor măsuri considerate arbitrare, însă după revoluţie este reînfiinţat datorită populării blocurilor din Centrul Civic şi necesităţii existenţei unei instituţii de învăţământ de acest gen în zonă.

Surse:
Unknown Bucharest
Tudor Opriş – Schiţă monografică a Liceului teoretic „Mihai Eminescu – Editura All, 1999
Venera Dumitrescu-Staia – Revista Agero – Stuttgart

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *