Oameni și povești

Primăria Sectorului III Albastru și iadul din Rahovei nr. 37-39

Pe vremuri acolo a funcționat Primăria Sectorului III Albastru. După război, în proximitatea acestei instituții avea să ființeze sediul uneia dintre cele mai temute clădiri din Bucureşti: arestul Rahova. Autorul cărţii „Confesiunile unui cafegiu”, Gheorghe Florescu, reconstituie istoria unui loc care mai dă fiori şi în ziua de azi celor care au avut ocazia să-l „viziteze”.

Imaginile de pe vremuri arată o curte largă, în care se afla o clădire paşnică, unde se rezolvau afacerile administrative ale Sectorului  III Albastru. Nimic nu lasă să se întrevadă faptul că locul va fi transformat într-un panteon al terorii, consacrat cultului unui zeu cu nume terifiant: Frica. Adesea, urletele deţinuţilor bătuţi se amestecau cu gălăgia elevilor liceului „Mihai Eminescu”, aflat peste drum. „Locul era de aşa manieră construit încât într-adevăr era un iad. În primul rând era  ceea ce se numea locul de depozitare, care era îngrozitor, mizerabil, groaznic, infect: celulele din subsol. Nu exista practic veceu, doar puţine celule erau prevăzute cu aşa ceva. Când ajungeau acolo arestaţii, era aranjată treaba dinainte, începeau să-i bată. Îi băteau până la loc comanda, până îi distrugeau, până îi demontau fizic si psihic”, a declarat pentru presă Gheorghe Florescu.

La sfârşitul războiului clădirea fostei primării a fost transformată în sediu al securităţii. Acolo, de regulă, erau aduşi şi anchetaţi „politicii”, „duşmanii” fostului regim. „Înainte de venirea lui Ceauşescu la putere, în timpul lui Gheorghiu-Dej, acolo era o parte a securităţii şi o parte a miliţiei. Ele au rămas în continuare unite, dar întrucât Ceauşescu a declarat că el nu mai are deţinuţi politici, atunci nu au mai fost anchetaţi ca atare. Arestul  Securitatii era undeva la etajul superior, celulele de acolo numindu-se «garsoniere». Arestaţii Securităţii erau cazaţi în aceste «garsoniere», iar arestaţii Miliţiei erau duşi în subsol, la beci, «pe Catanga». Arestaţii Miliţiei erau inferiori, iar cei ai Securităţii erau consideraţi superiori”, povesteşte cunoscutul cafegiu.

Condiţiile de cazare erau dintre cele mai „selecte”. „Noi (n.r. – cei arestaţi de Miliţie) eram opt în celula care avea vreo trei metri jumătate lungime şi doi metri lăţime. Erau opt paturi metalice, pe două postamente, pe două niveluri. Lenjeria era din 1953, atunci, în 1985. Avea ştampilă pe ea pe care scria «Ministerul de Interne – 1953». Nu era aerisire deloc. În perioada de vară era o căldură de peste 40 de grade. Iarna era un loc destul de «răcoros». În momentul în care am fost arestat, am aflat mai târziu că erau cam 250 de oameni reţinuţi la IGM. Eu am stat în camera 9, una dintre cele mai «selecte»”, spune Gheorghe Florescu.

Ingeniozitatea securiştilor mergea până acolo încât îşi făceau, în circuitul închis al arestului Rahova, o reclamă sinistră. Iată cum rememorează cronicarul Gheorghe Florescu clipele petrecute la Rahova: „Să pornim de la Dante: «Lăsaţi orice speranţe, voi ce intraţi aici». Deci acolo reclama pe care ei singuri şi-au făcut-o, gestapoviştii comunişti, a fost: «Noi suntem Nufărul! Aici vii murdar şi pleci curat» Se presupunea că prin metodele lor de cercetare te determină să spui, chipurile, adevărul, dar în realitate nu era aşa. Era ceea ce îţi impuneau ei să recunoşti, să dai declaraţii conform cu dorinţele lor”.

„Când eram luat la anchetă eram dus la etajul I. Acolo te bătea chiar anchetatorul. Am văzut un tâmpit de film în care erau arătaţi nişte plutonieri bătând nişte anchetaţi. Nu este adevărat! Subofiţerii nu băteau, ei doar îi duceau acolo şi asigurau paza, supravegherea, dar în nici un caz nu băteau deţinuţii. Subofiţerii nu făceau acte de anchetă, astea le făceau doar ofiţerii. N-a existat vreun ofiţer care să nu fi fost torţionar. Toţi ofiţerii de la IGM şi de la Securitate au fost torţionari.” Gheorghe Florescu.

Foto: www.rezistenta.net via https://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/03/cinci-primarii-interbelice/

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *