Odinioară în București

Stadionul Republicii sau povestea unui templu al sportului românesc

În 1985 fosta Arenă ANEF, mai cunoscută după denumitea „Stadionul Republicii” îşi încheia existenţa din cauza programului de sistematizare a Bucureștiului, care includea și construirea Casei Poporului. Astăzi se mai poate observa, dintr-o vedere aeriană, doar conturul acestui adevărat templu al sportului.

Bombardamentele aviaţiei aliate din aprilie 1944 au lăsat în urmă o capitală devastată, războiul luîndu-şi în acele vremuri tulburi partea leului şi dintr-o zonă care fusese întru câtva ferită de furia distrugerii. Trei decenii mai târziu, un puternic cutremur a trasat pe harta Bucureştiului răni însângerate de molozul dărâmăturilor. Dezastrul natural a fost urmat de unul „fabricat”: planul de sistematizare elaborat de autoritățile comuniste a început să pună la pământ şi să transforme în amintire nenumărate edificii de cult, sportive sau militare. Printre marii dispăruţi se numără şi Stadionul Republicii, fost ANEF (de la Agenţia Naţională de Educaţie Fizică).

Stadionul ANEF a fost inaugurat la 9 mai 1926 şi a fost opera arhitecţilor Horia Creangă şi Marcel Iancu. Potrivit academicianului Dinu C. Giurăscu, ANEF-ul, care avea o capacitate de 20.000 de locuri „a fost cel mai mare stadion al Bucureştilor până în 1950. Acolo aveau loc serbările tineretului, ale «Străjeriei». Începând cu data de 8 iunie începeau manifestările. Era omagiată urcarea pe tron a Regelui Carol al II-lea, defilau străjerii şi erau diverse exerciţii de gimnastică. Stadionul era situat la Izvor, într-un cartier de case din 1920-1930, imobile foarte importante din punct de vedere arhitectonic.”

Regretatul arhitect Camil Roguski a făcut în trecut, pentru presă, un scurt istoric al edificiului. „Prima mişcare sportivă de la noi din ţară a fost a cercetaşilor. După aceea a fost mişcarea străjerilor, care a fost prima mişcare de tineret cu caracter sportiv. Mai târziu străjeria a denaturat într-o mişcare oarecum naţionalistă. Sportivii aveau în vremea aceea un singur stadion mare, aşa numitul ANEF. Avea pistă şi teren de fotbal. Era construit pe denivelarea, pe dealul pe care astăzi se află Casa Poporului.”

Locul unde a fost odinioară Stadionul Republicii, fotografia de aici

Potrivit opiniei arhitectului Camil Roguski, demolarea Stadionului Republicii nu a fost necesară, decizia lui Ceauşescu venind ca urmare a unor sugestii. „Demolarea stadionului putea fi evitată. În primele planuri el a fost menţinut, deoarece ar fi fost un stadion pe care poporul trebuia să vină să facă manifestaţiile pentru a-şi demonstra ataşamentul faţă de Ceauşescu. Stadionul Republicii putea să fie menţinut. Propunerea de demolare nu a fost a lui Ceauşescu, pentru că el nu a dorit acest lucru în prima fază. Evident, el avea întotdeauna ultimul cuvânt în luarea deciziilor, dar depindea în mare măsură de ceea ce i se spunea. Nu era chiar aşa cum se spune, adică ţinea seama totuşi de anumite lucruri.” Camil Roguski.

Foto Stadionul Republicii azi, via: https://rapidulnostru.blogspot.com/2015/12/republicii-stadionul-ingropat.html
Foto Stadionul Republicii trecut, via: https://bucurestiulmeudrag.ro/fotografii/571b6171-06c8-4455-b3e0-8178592b13d5

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *