Odinioară în București

Străzi dispărute din sectorul 5

Sistematizarea Capitalei de după cutremurul din 1977 a dus la dispariția unor întregi cartiere ale Bucureştiului, cum au fost, de pildă, Uranus și Izvor. În consecință, reconfigurarea geografiei oraşului a dus și la dispariţia a numeroase străzi, acestea luînd cu ele amintirea unor vremuri care nu se vor mai întoarce niciodată.

Norocul cel mai mare pentru cei care au locuit în zonele respective sau pentru cei care vor să afle cât mai multe lucruri despre locurile dispărute din Bucureşti îl reprezintă memoria fotografică. Fotografi precum Dan Vartanian sau Andrei Pandele au imortalizat zone care urmau să dispară. Cei care iubeau cu adevărat Bucureştiul la acea vreme au păstrat memoria unui oraş care, cel puţin în prezent, pare că-şi redescoperă, nostalgic, zonele dispărute. Aflate printre cele mai afectate zone, cartierele Uranus şi Izvor au pierdut străzi întregi, cu viaţa loc, cu specificul lor, cu tot ceea ce însemna combinaţia dintre ansamblul arhitectonic extrem de variat şi configuraţia adesea curioasă a arterelor care funcţionau ca nişte vase comunicante în interiorul comunităţii.

La Piaţa Chirigiu se întâlneau trei artere principale: Calea Rahovei, bulevardul Tudor Vladimirescu şi bulevardul George Coşbuc. Desprinsă din Calea Rahovei, strada Uranus îşi continua traseul sinuos până la Podul Izvor, acolo unde se contopea cu o altă stradă, Izvor, desprinsă la rândul ei din Calea 13 Septembrie. Prima stradă cu care Uranus forma o intersecţie era, ca şi în ziua de azi, Sabinelor. Până la acel loc se forma un „T” cu strada Gheorghieni, pe „mâna stângă”, iar pe „mâna dreaptă” cu strada Săpunari. Ambele există şi în ziua de azi.

Înaintând pe „mâna dreaptă”, pe sensul de mers spre Podul Izvor, exista o primă stradă, Salvatorului, care se intersecta cu o stradă pusă practic de-a curmezişul, strada Ion Ţăranu. Aceasta nu mai există, iar strada Salvatorului se opreşte brusc undeva în spaţiul din laterala Institutului de Sociologie şi a Institutului de Economie Naţională. După strada Salvatorului lucrurile arată ca şi cum un război ar fi măturat totul în cale. Pe harta veche a oraşului se aflau cinci străzi care formau un adevărat „pieptăn”: Arionoaiei, Meteorului, Ecoului, Minotaurului şi Lăzureanu. Trei dintre ele, Ecoului, Meteorului şi Arionoaiei se intersectau, ca şi Salvatorului, cu strada Ion Ţăranu. Toate cele cinci străzi sus pomenite erau perpendiculare pe strada Antim.

Strada Arionoaiei

Strada Arionoaiei cobora în pantă lină către strada Antim, mărginită de vile negustoreşti vechi cu un cat sau de case simple înconjurate de curţi pline de verdeaţă. Pavajul, făcut din piatră de granit, era încadrat de trotuarele înguste din plăci pătrate prefabricate, multe dintre ele strâmbe sau sparte. Dincolo de toate inconvenientele de acest gen sau de părţile ei mai puţin estetice, strada Arionoaiei avea un farmec pe care numai Bucureştii vechi îl puteau avea.

Urmează o porţiune a cărei geografie uşor încâlcită demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, modul de formare, prin asimilare, al Bucureştilor. Par străzile unui sat, absorbite şi integrate, treptat, în „carnea” sinuoasă şi dătătoare de frumuseţi a oraşului. Vorbim, aşadar, de străzile Cazărmii şi Militari. Imaginaţi-vă o furcă doar cu două ţepuşe „înfiptă” în strada Uranus. O primă punte între Cazărmii şi Militari o face strada Miracolelor. A doua punte este strada Fenix, care „taie” strada Cazărmii şi se transformă în strada Seneca, perpendiculară pe Lăzureanu. Urmează apoi intrarea Cazărmii şi unirea, în curbă, a străzilor Cazărmii şi Militari. „Coada furcii” este continuată de strada Cazărmii, care îşi încheie periplul, în zig-zag, în strada Antim. În afară de o mică porţiune a străzii Antim, nicio stradă din cele pomenite nu mai există în ziua de azi.

Intersecția str. 13 Septembrie cu str. Cazărmii

Astăzi, strada Uranus se opreşte brusc la intersecţia cu Calea 13 Septembrie. Mergând de data asta pe „mâna stângă”, pe traseul vechilor hărţi ale Bucureştilor, vedem cum alte artere au fost smulse din făgaşul lor şi aruncate în neant. Intrarea Uranus era urmată de strada maior Ene, care, prin strada Pelerinilor (fosta Scăricică), ducea către celebra stradă Puţul cu Apă Rece. Mai erau în zonă străzile Cereş, Inundaţiei şi Orescu. Reţeaua formată de această încrengătură ducea spre strada Izvor. În imediata apropiere se aflau Stadionul Republicii (fost ANEF) şi Ştrandul Izvor (fost Bragadiru). Dacă din ştrandul copilăriei sau tinereţii multora dintre cei care au apucat să vadă acele locuri nu a mai rămas nimic, din stadion mai există câteva urme care trezesc nostalgii: ce a mai rămas din vechea arenă serveşte drept garaj pentru Palatul Parlamentului. În fine, aproximativ pe locul unde azi se înalţă Catedrala Mântuirii Neamului se afla vechea clădire a Muzeului Militar de pe Calea 13 Septembrie.

Foto strada Arionoaiei: https://bucurestiulmeudrag.ro/fotografii/57448b6f-ebc0-4e5e-9d11-ce75592b13d5
Foto strada Puțul cu Apă Rece: Andrei Pandele, via https://bacisme.wordpress.com/2011/05/24/biserica-izvor/
Foto strada Cazărmii – 13 Septembrie: Dan Vartanian via https://bucurestiulmeudrag.ro/fotografii/58cfd200-d334-481f-9ec9-5948592b13d5

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *