Articole

Clădiri reprezentative de pe Calea Victoriei

Calea Victoriei, una dintre cele mai iubite și mai importante artere de circulație a Capitalei, are de o parte și de cealaltă clădiri monumentale care nu doar că definesc, din punct de vedere istoric, parcursul acesteia de-a lungul timpului, ci adaugă, pe lângă farmecul dat de patina timpului, ceea ce este, poate, cel mai important: poveștile lor fabuloase.

Magazinul Victoria

Magazinul Victoria (Galeriile Lafayette)

În 1856, Ioan Socec a cumpărat de la baronul Meitani un teren pe care, un an mai târziu, avea să ridice câteva case în care va funcţiona librăria proprie. Discipol al unui alt mare librar, George Ioanid, Ioan Socec va lăsa moştenire, după moartea sa, survenită în 1896, o afacere prosperă fiilor săi, Ioan şi Emil. Fiind o întreprindere prosperă, cei doi au hotărât mai târziu ridicarea unui nou sediu pe locul vechii librării. Aşa a luat fiinţă clădirea Galeriilor Lafayette, cunoscută şi ca Magazinul Victoria, construcţia fiind realizată între 1929 – 1931 după planurile arhitectului Herman Clejan. În imediata apropiere, pe locul unde a fost ridicată clădirea Bucharest Financial Plaza, a fost Hotelul Lafayette, cunoscut şi ca Hotel de France sau Hotelul Francez. Afectată anterior de cutremurul din 1940, clădirea redenumită Hotel Victoria a primit lovitura de graţie în 1977, când o latură s-a prăbuşit, autorităţile comuniste dispunând demolarea doi ani mai târziu. Nici Magazinul Victoria nu a fost scutit de dezastre, un puternic incendiu afectându-l destul de grav în 1979. După 1990 a fost renovat, fără însă a se reînvia specificul de odinioară al Galeriilor Lafayette.

Palatul Dacia

Palatul Dacia

Istoria Palatului Dacia este una tumultoasă, precum a multor clădiri istorice de pe fostul Pod al Mogoşoaiei. Aflată la intersecţia Lipscanilor cu Calea Victoriei, vizavi de Magazinul Victoria, povestea clădirii începe undeva pe la sfârşitul secolului al XVII-lea când, pe un teren care aparţinuse iniţial boierilor Craioveşti, trecut apoi în proprietatea Cantacuzinilor şi, în sfârşit, a Filipeştilor, căpitanul Constantin Filipescu a construit un han. După moartea lui, survenită în 1696, soţia lui, jupâneasa Rada Filipescu, vinde hanul marelui clucer Iordache, boier aflat în slujba lui Constantin Vodă Brâncoveanul. Hanul, care de-a lungul timpului va avea mai mulţi proprietari, îşi păstrează totuşi numele iniţial, Hanul Filipescu. În secolul al XVIII-lea devine proprietatea Mănăstiurii Văcăreşti, însă prin legea secularizării averilor mănăstireşti din 1863 intră în posesia statului. Este scos la vânzare în 1871 şi este cumpărat de nou înfiinţata Societate de Asigurări Dacia-România. Fostul han, devenit Palatul Dacia-România, a fost înălţat cu un etaj şi a fost recondiţionat după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. În birourile Palatului Dacia a funcţionat între 1877 – 1879 redacţia ziarului Timpul, unde au lucrat ca redactori scriitorii Mihai Eminescu şi Ioan Slavici. De asemenea, la parterul edificiului s-a aflat mult timp sediul uneia dintre cele mai importante bănci româneşti, Banca Agricolă.

Blocul Prager

Blocul Prager

O altă societate de asigurări, Agricola, a construit în 1912, la intersecţia străzii Marconi cu Calea Victoriei, un imobil cunoscut ulterior ca Blocul Agricola sau Blocul Prager. Istoria clădirii aflate lângă Palatul CEC şi vizavi de Palatul Poştelor (actualul Muzeu de Istorie a României), începe undeva prin 1888, când negustorul Sigmund Prager construieşte o casă pe locul unde odinioară se afla casa Văcărescu – Bellu. Terenul unde avea să se ridice Blocul Prager făcea parte din curtea vechii case a baronului Bellu, fiind astfel transmis noilor proprietari. A ajuns ulterior în proprietatea statului, cu doi ani înainte de izbucnirea primului război mondial „Agricola” ridicând aici o clădire după proiectul arhitectului Paul Smărăndescu. Casa negustorului Prager există şi în ziua de azi (este lipită de Blocul Prager), şi este în proprietatea Loteriei Române. În Blocul Prager au funcţionat, în interbelic, Magazinul Universal Sora (altul decât cel de lângă Gara de Nord) şi, ulterior, Universel, pentru ca după naţionalizare spaţiul comercial să fie destinat Magazinului Fortuna, care a avut ca specific desfacerea produselor agro – alimentare.

Hotel de France (Lafayette)

Hotelul Francez

Astăzi, între Palatul CEC şi Magazinul Victoria (fost Galeriile Lafayette), se află un colos de sticlă şi beton denumit Bucharest Financial Plaza. Unii bucureşteni îşi mai amintesc însă faptul că aici, înainte de 1977, era o frumoasă clădire cu arhitectură belle – epoque, care se integra perfect în ansamblul zonei. Localul a fost denumit rând pe rând Otel de France, Hotel de France, Hotel de Franţa, Hotel Lafayette şi Hotelul Francez. La parterul acestui îndrăgit şi foarte frecventat hotel se afla Berăria Vârful cu Dor care, împreună cu Galeriile Lafayette, era unul dintre locurile cele mai la modă în epoca de dinainte de război. Daunele suferite la cutremurul din 1940 nefiind rezolvate corespunzător, Hoteul Francez (redenumit în perioada comunistă Hotel Victoria), a fost grav afectat la cutremurul din 1977, o latură dinspre intersecţia străzilor Lipscani cu Domniţa Anastasia prăbuşindu-se. Autorităţile comuniste au considerat că hotelul nu mai merită efortul de a fi restaurat, astfel încât au dispus ulterior demolarea lui.

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *