Articole

Palatele de pe „granița” sectorului 5

A sosit momentul nu neapărat pentru o retrospectivă, ci pentru a pune laolaltă, într-o formă concentrată, istoria unor clădiri reprezentative ale sectorului 5 sau situate pe „graniță”. Chiar dacă denumitea „palat” are un aer anacronic, aceste construcții au suficientă personalitate încât, prin monumentalitatea și importanța lor în istoria dezvoltării Bucureștiului, pot fi considerate încă palate.

Palatul CEC

Palatul Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economii

CEC-ul mare, aşa cum este el cunoscut de bucureşteni, se află peste drum de Palatul Poştelor, pe locul unde odinioară era Mănăstirea Sfântul Ioan cel Mare. În locul lăcaşului, demolat în 1875, a fost ridicat un prim sediu al Casei de Depuneri, care a fost demolat la rândul lui deoarece devenise neîncăpător, CEC-ul cunoscând în epocă o dezvoltare rapidă. Lucrările la noul sediu au început pe 8 iunie 1897, în cadrul unei ceremonii la care a participat şi familia regală. Realizat după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, palatul CEC a fost inaugurat în anul 1900 şi şi-a păstrat până în ziua de azi aspectul iniţial.

Palatul de Justiție

Palatul de Justiţie

O descriere exactă a felului în care era perceput unul dintre cele mai elegante edificii ale Bucureştilor interbelici, Palatul de Justiţie, este făcută de gazetarul Grigore Ionescu în cartea sa, „Bucureştii, ghid istoric şi artistic”, apărută în 1938: „Ocolind biserica Sf Spiridon Vechi şi lăsând pe dreapta zidurile abia începute şi părăsite ale clădirii ce avea să devină noul Palat al Senatului, se ajunge la începutul Căii Victoriei. De aici spre Răsărit, până în Piaţa 8 Iunie, albia Dâmboviţei a fost acoperită, în 1935, cu un planşeu de beton armat şi transformată în largă şi frumoasă stradă. Pe aceasta, puţin mai sus, pe dreapta, cuprins între strada Dr. Danielopol şi Calea Rahovei (astăzi strada Sfinţii Apostoli – n.r.), se găseşte Palatul de Justiţie, monumentală şi severă construcţie de piatră în stil neo-renaştere, croită după planurile arhitectului francez Albert Ballu şi dusă la bun sfârşit de arhitectul român Ion Mincu. Clădirea a fost începută în 1890 şi sfârşită şi inaugurată  în 1895.” (Capitală pentru România, Ed. Albatros 2007). Cele şase statui alegorice, care semnifică Legea, Dreptatea, Justiţia, Adevărul, Forţa şi Prudenţa, ca şi cele două care străjuiesc ceasul, sunt operele fraţilor Carol şi Frederic Storck, fiii celebrului sculptor Karl Storck.

Palatul Poștelor

Palatul Poştelor

Situat pe Calea Victoriei, în zona dinspre Piaţa Naţiunile Unite, Palatul Poştelor a fost ridicat pe locul unde odinioară se afla Hanul Constantin Vodă, construit de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Afectat grav la incendiul din 1847, hanul a fost demolat în 1862, ulterior edilii hotărând să se înalţe aici un palat al poştelor. Construcţia edificiului a început abia în 1894, inaugurarea având loc în anul 1900. Operă a arhitectului Alexandru Săvulescu, clădirea a funcţionat ca atare până în 1970, când autorităţile comuniste au decis renovarea ei în vederea amenajării Muzeului Naţional de Istorie a României.

Sursa: Grigore Ionescu, „Bucureştii, ghid istoric şi artistic”, Editura Albatros, 2001

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *