Odinioară în București

Întoarcere la Hanul Zlătari

Într-un material anterior v-am prezentat o istorie a bisericii Zlătari, important lăcaș de cult de pe Calea Victoriei. O descriere a acestui loc ar fi însă destul de săracă fără o relatare despre întregul ansamblu arhitectonic respectiv, adică despre Hanul Zlătari.

Este interesant de precizat încă de la începutul relatării noastre că Hanul Zlătari este ultimul din București care a aparținut unei biserici sau mănăstiri. Aflăm mai multe lucruri despre începuturile acestuia de la istoricul și gazetarul George Potra: „Hanul Zlătari apare documentar abia după ce biserica a fost închinată Patriarhiei din Alexandria și a devenit mănăstire. (…) În vara anului 1787 izbucnește războiul dintre ruși și turci. Nicolae Vodă Mavrogheni își întocmi o oaste și se hotărî să aibă un rol important în acest război. (…) Domnitorul primise de la turci câteva tunuri și proviziile respective, pe care el le depozită în Hanul Zlătari. De atlfel, după intrarea armatei turcești în țară, acest han devine un fel de arsenal militar” ne spune George Potra despre una dintre împrejurările dramatice prin care a trecut hanul.

O altă împrejurare de acest fel se petrece în aprilie 1828, când armatele rusești au ocupat Bucureștiul. „Comandantul lor, generalul Michelson, se instalează în arătoasa clădire ce până în 1789 aparținuse Mariei Cantacuzino, dar stabilită în Rusia, casa i-a fost vândută la licitație și cumpărată de marele vornic Ion Damaris, care a transformat-o în hanul ce i-a purtat câtva timp numele (…). Peste drum, în Hanul Zlătari, același general își instalează cavaleria spre a o avea la îndemână” povestește George Potra. Despre Hanul Damaris, pe locul căruia a fost ridicat mai târziu Hotel de France (Hotelul Victoria, aflat până la demolarea de după cutremurul din 4 martie 1977) în zona administrativă a sectorului 5, am relatat mai pe larg într-un material anterior.

O altă referire, din vremuri de data asta mai puțin tulburi, se referă la faptul că „încă din 1871 Ministerul Cultelor ocupă în Hanul Zlătari trei prăvălii și un apartament compus din șase camere, pentru care se aplătea 5080 lei chirie pe an. În același an, tot în încăperile de sus ale hanului, era instalat gimnaziul «Matei Basarab», pentru care se plătea 33356 lei chirie anuală”. Mai aflăm de la George Potra și alte amănunte foarte interesante, care îi vizează în principal pe negustorii care și-au avut vad în acest renumit han: „Pe la 1870-1871 era în Hanul Zlătari un băcan renumit, Păun Popescu, foarte apreciat de consumatori. În 1880 se găsea aici cofetarul Baltador, ale cărui prăjituri erau foarte căutate de studenți. Alături era prăvălia lui Joseph Gerskovicz, cu emblema «La Ancora», unde se vindeau diferite articole și furnituri de croitorie. Iar mai târziu, în locul cofetăriei lui Baltador, s-a deschis cofetăria lui D.C. Tănăsescu, care între alte produse de patiserie și bombonerie servea «renumitul cataif a la Baltador».”

Sfârșitul Hanului Zlătari a survenit în primii ani ai secolului al XX-lea: „În ultimul an când mai funcționează hanul, 1903, încep să-l părăsească chiriașii în vederea dărâmării. Astfel, magazinul cu emblema «Orașul Athena» înștiințează clienții că s-a mutat în Palatul Nifon, peste drum de Consulatul Rusiei. (…) În 1903 hanul a fost dărâmat. (…) Sub spoiala zidurilor s-a găsit o frescă frumoasă și interesantă și inscripția de închinare către Patriarhia din Alexandria, care în prezent nu se mai păstrează” își încheie istorisirea George Potra.

Sura: George Potra, Istoricul hanurilor bucureștene, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985

Foto: Franz Duschek, Hanul Zlătari, via Calea Victoriei – Bucureștiul Interbelic, Editura Noi Media print, 2006

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *