Odinioară în București

Istoria casei în care a funcționat Legația Rusă de pe Calea Victoriei

Astăzi, pe aceste locuri se află impunătoarea clădire a Casei de Mode Venus. Puțini însă își mai amintesc faptul că aici a existat o grădină de vară, numită Colos, iar anterior au fost case domnești în care mai târziu s-a deschis „Legațiunea Rusiei”.

Plecând cu relatarea sa din momentul în care își făcea însemnările, gazetarul și istoricul Gheorghe Crutzescu ne plimbă prin două secole arătându-ne transformările la care au fost supuse locurile și clădirile pe care ni le descrie. „Pe locul unde este azi grădina de vară Colos își avea casele, la mijlocul veacului al XVIII-lea, spătarul Pană Filipescu, ginerele marei postelnicese și, la începutul veacului trecut, Alexandru Filipescu, poreclit Drăjneanul, după moșia sa, Drajna, din județul Prahova. Cu timpul, locul stăpânit în cele din urmă de Coca Filipescu a fost vândut, casele boierești s-au năruit și, pe la mijlocul veacului, se înșirau la stradă un șir de case mărunte cu prăvălii, printre care se așază la 1852 frații Capșa și pe la 1880 Magazinul Universel, cu mărfuri de tot felul și jucării minunate. După Universel venea un șir de uluci, de care se rezemau două dulapuri cu cărți ale anticarului Leon Alcalay. Pe la 1910 au dispărut și prăvăliile acelea și s-a deschis o grădină de vară, care și-a schimbat numele de mai multe ori”, scrie Gheorghe Crutzescu.

Iată și o referire directă la Legația Rusă de pe Calea Victoriei: „Acum, dacă trecem strada Prelungirea Doamnei (astăzi strada Eforiei, din Calea Victoriei până la intersectarea străzilor Domnița Anastasia și Brezoianu – nota lui Virgiliu Z. Teodorescu), să dăm o clipă de amintire casei care a dăinuit pe locul acesta mai bine de un veac, ridicată pe temeliile unei curți domnești, casă care era, prin arhitectura ei armonioasă, liniștită și discretă, o podoabă a Podului Mogoșoaiei și fără de care, timp de atâtea decenii, acea parte a străzii nici nu se putea închipui: fosta Legațiune a Rusiei.”

Ca mai toate zonele care vizează de la un capăt la celălalt – de la Piața Națiunile Unite până la bulevardul regina Elisabeta – „granița” de azi a sectorului 5, și aceasta a avut o istorie întortocheată: „Pe locul acesta își avea curtea domnească Șerban Vodă Cantacuzino, fiul marei postelnicese Ilinca, și unchiul lui Constantin Brâncoveanu. (…) Pe la 1820 locul caselor – sau poate chiar casele înseși – trec în stăpânirea baronului Gheorghe Sachelarie care, ca și frații Meitani, era originar  din Adrianopole, ca și dânșii se îmbogățise mai întâi în Austria și devenise baron austriac în 1818. În 1839, Miloș Obrenovici abdicând în favoarea fiului său, vine de se așază în Țara Românească și cumpără nu numai moșia Herești din Ilfov, dar și casele baronului Sachelarie. Pe acestea le dăruiește, după un an, doi, împărăției rusești, ca recunoșțință și mulțumire pentru ajutorul primit pe când era în scaunul Serbiei. În aceste case, refăcute pe la 1880 în stilul renașterii, dar cu zidurile cele vechi, au locuit timp de aproape un veac, mai întâi consulii generali, apoi, de la neatârnare încoace, miniștrii plenipotențiari ai Rusiei” relatează Gheorghe Crutzescu.

Sursa: Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei – Povestea unei străzi, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2011, ediție îngrijită și note de Virgiliu Z. Teodorescu

Foto: https://romd.socialistmodernism.com/index.php/2018/11/04/casa-de-moda-venus/

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *