Oameni și povești

19 iunie 1848: contrarevoluția de o zi de la București

În București s-au desfășurat o multitudine de evenimente care au avut impact semnificativ pentru locuitorii din toate zonele Capitalei.

Programul guvernului revoluționar pașoptist* prevedea, printre altele, exproprierea boierilor și împroprietărirea țăranilor, căreia i se împotriveau, din păcate, o parte a membrilor guvernului, proprietari de pământuri.

În asemenea condiții, nu e de mirare că proprietarii, de acord cu o parte a ofițerilor, în frunte cu coloneii Solomon și Odobescu și maiorul Lăcusteanu, dau lovitura de la 19 iunie (1 iulie). După o întrunire în dimineața acestei zile, în sala ”Momulo”**, în care guvernul fusese violent atacat pentru planurile sale de expropriere chiar de ginerele lui Solomon, o delegație de ofițeri vine la palat, sub pretextul de a ”complimenta” guvernul, în realitate pentru a-l aresta. Planul reușește pentru moment; față însă de reacția imediată a bucureștenilor, care fac baricade pe ulițe, se strîng în mare număr și, deși primiți cu salve ordonate de Solomon care pricinuiesc șapte morți și  mai mulți răniți – toți oameni de rînd, din popor – dau asalt palatului – cu acest prilej s-a remarcat Ana Ipătescu – guvernul provizoriu redevine stăpân pe situație în după-amiaza aceleiași zile, iar cei doi colonei și maiorul sînt arestați și trimiși în judecată. (Constantin C. Giurescu) [1]

Gheorghe Crutzescu [2] povestește evenimentele petrecute în București în această zi ceva mai amănunțit:

La amiază, toți ofițerii superiori ai garnizoanei merg, în frunte cu colonelul Odobescu, șeful oștirii, să felicite noul guvern. Dar, în aceeași clipă, auzindu-se de proclamația lui Eliade care oprea pe clăcași să mai muncească proprietarilor, ofițerii, în majoritate boieri, sunt deodată furioși, vizita de felicitare își schimbă firea ca prin farmec și, la ora unu după amiază, tot guvernul provizoriu se află arestat la Palatul Domnesc, pe care un cordon de soldați, aduși în grabă de la cazarmă, îl izolează de jur-împrejur.

Știrea se răspîndi în oraș ca fulgerul. Nicolae Golescu, în picioare într-o birje fîlfîind un steag, Ion Brătianu pe jos, alergau pe Podul Mogoșoaei și strigau din toată puterea: ”La arme, fraților, la arme, să alerge tot poporul la Palat, căci Guvernul este arestat!”

În scurt timp, cîteva sute de inși (”junimea patriotă și generoasă”, după unii, ”craii, desculții și vagabonzii”, după alții, mai probabil însă lume și așa și așa, ca în toate revoluțiile), înarmați cu topoare, cuțite sau ciomege, se întreaptă spre palat. Dar, între timp, arestanții și arestații avuseseră o consfătuire, Guvernul propusese lui Odobescu să fie președintele și cîrmuitorul Statului, acesta primise și, ca prim gest de înfrățire, dăduse colonelului Solomon, – care comanda soldații sosiți în curtea Palatului, – ordinul să se retragă în ulicioara din dos, care mai era în ființă acum cîțiva ani sub numele de strada Palatului.

Dar nu era încă compania ieșită din curte, cînd un subofițer, Davidescu, care trecuse în tabăra revoluționarilor, trage cu pușca, de la o fereastră, în Solomon, nimerind însă un soldat.

Văzînd că trupa nu răspunde, poporul devine mai amenințător; atunci Solomon comandînd ”foc de rînduri”, soldații trag și, din rîndurile manifestanților, cad nouă morți și unsprezece răniți.

În cîteva clipe curtea se goli, și nu mai era picior de om în fața Palatului, dar în același timp Solomon, primind de la Odobescu ordin scris, se retrase la cazarmă cu toată trupa și cu toți ofițerii din Palat.

Iar Guvernul arestat, de îndată ce soldații s-au retras, s-a considerat, cu drept cuvînt, ca fiind liber și, cu ajutorul a cîțiva aprozi, a arestat numaidecît, la rîndul său, pe Odobescu.

A doua zi, mai mulți ofițeri trecînd de partea Guvernului, împreună cu două companii din regimentul 1, a fost arestat și colonelul Solomon. Și cîteva zile mai tîrziu, Odobescu, Solomon și maiorul Lăcusteanu, făcuți răspunzători pentru vărsarea de sînge din curtea Palatului erau judecați, în palatul domnesc, de o Curte Marțială alcătuită din 7 ofițeri sub președinția căpitanului Pleșoianu, făcut colonel în ajun.

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

__________________

* Guvernul provizoriu prezidat de mitropolitul Neofit. Guvernul îi cuprindea ca membri pe Ion Heliade-Rădulescu, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru. Secretari: C.A. Rosetti, N. Bălcescu, A.G. Golescu, Ion C. Brătianu. Miniștri: ministru de Interne – Nicolae Golescu; ministru de Justiție – Ion Cîmpineanu; ministru de Externe – Ioan Voinescu II; ministru de Finanțe – C.N. Filipescu; ministrul Apărării –  I. Odobescu; ministrul Învățământului – Heliade-Rădulescu etc.

** Teatrul Momulo de pe Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei de azi). Ulterior Casa Capșa.

[1] Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, Editura pentru Literatură, București, 1966, p. 135

[2] Gh. Crutzescu, Podul Mogoșoaei, Ed. Meridiane, București, 1987, pp. 228-229

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *