Locuri și întâmplări

Muzeul George Oprescu

George Oprescu (n. 27 noiembrie 1881Câmpulung – d. 13 august 1969București) a fost un istoriccritic de artăcolecționar român, membru de onoare al Academiei Române (1948), profesor al Academiei de Belle-Arte, membru corespondent al mai multor academii străine.

Anul trecut, noiembrie, Academia Română a redeschis Muzeul George Oprescu din Strada Doctor Clunet 16.

Evenimentul marca împlinirea a 138 de ani de la naşterea academicianului creator de şcoală în domeniul istoriei artei, iniţiator al unor proiecte muzeale şi colecţionar şi critic de artă.

“Institutul de Istoria Artei este legat de numele profesorului George Oprescu istoric şi critic de artă, colecţionar fervent, cărturar cu o reputaţie bine stabilită în perioada interbelică. El nu a fost doar primul director al instituţiei, ci şi întemeietorul ei. După război, George Oprescu – spirit pragmatic – a avut precauţia de a nu intra în conflict cu noile autorităţi comuniste. A putut astfel să construiască, odată ajuns la cârma IIA, un cadru instituţional adecvat cercetărilor de istorie a artei: misiune pentru care îl recomanda activitatea anterioară prodigioasă în câmp academic şi cultural. Demn de consemnat este faptul că, profitând de poziţia sa, a primit în institut oameni pe care regimul îi marginalizase sau îi condamnase la ani de detenţie: Ion Frunzetti, Alexandru Paleologu, Remus Niculescu, Emil Lăzărescu, P.H. Stahl, Pavel Chihaia ş.a.

George Oprescu a fost un erudit şi un om cu vocaţie organizatorică. Experienţa şi o intuiţie sigură a valorilor i-au permis să joace rolul de formator. A ştiut să recunoască talentul şi vocaţia, a ghidat activitatea din institut pe drumul cercetării ştiinţifice autentice, a stimulat explorarea arhivistică şi de teren. În acelaşi timp a lucrat cu diligenţă pentru a înzestra institutul cu resurse documentare şi pentru a-i consolida prestigiul. A preluat de la Academie un fond important de carte, creând nucleul bibliotecii. A înfiinţat periodicele Studii şi Cercetări de Istoria Artei şi Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, ultima reprezentând cartea de vizită a colectivului de cercetători în rândul comunităţii ştiinţifice internaţionale. Sunt doar câteva dintre reuşitele unui directorat de două decenii, care a modelat hotărâtor destinele instituţiei”[1].      

În 1962, colecţia academicianului George Oprescu găzduită în casa din zona Cotroceni a fost deschisă publicului şi transformată în muzeu de artă. În acelaşi an, casa şi colecţia au fost donate către Academia Română – 250 de tablouri, 8.700 de gravuri, peste 1.400 de desene, 50 de sculpturi, covoare orientale şi scoarţe ţărăneşti, numeroase piese de ceramică şi circa 1.000 de stampe japoneze au fost accesibile publicului până în anul 1978, când Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie a impus Academiei Române transferul casei şi colecţiei, care au intrat în custodia consiliului. În 1980, obiectele au fost transferate către recent înfiinţatul Muzeul al Colecţiilor de Artă, iar casa este redusă la stadiul de locuinţă particulară[2].

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Istoria Sectorului 5”, derulat de către Asociația Curaj Inainte, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2020.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.


[1] http://www.istoria-artei.ro/g-oprescu-fondatorul–m102

[2] Romania libera

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *